A fost arhiplină Curtea Centrului Cultural Judeţean Arad miercuri seara. Arădenii au venit cu mic, cu mare, chiar şi cu scaune de acasă, să nu rateze cumva „Câte-n lună şi în stele”. A fost o seară care a adus zâmbetul pe buzele oamenilor şi veselia în suflete. Pentru o scurtă perioadă, părea că se poate să supravieţuieşti vremurilor cu… haz de necaz, cu condiţia ca hazul să vină din partea maeştrilor artei. Iar lui Ion Caramitru şi lui Horaţiu Mălălele le-a ieşit pe deplin, miercuri seara, la teatrul de vară. Arădenii au fost purtaţi, cu o lejeritate greu de imaginat şi fără să simtă greutatea celor scrise de aşii literaturii, prin poeziile lui Nichita Stănescu, ale lui Shakespeare, Sorescu sau Topîrceanu, dar şi prin glumele pe care le găseşti pe facebook, dar care spuse de Mălelele sună altfel, mai bine. Atât de frumos s-au completat prietenii Caramitru şi Mălelele, primul parcă îmbrăţişând tragismul, celălalt sturlubatic şi comic până la limita decadenţei, încât asistenţa extrem de numeroasă venită să-i vadă pe greii teatrului românesc nu s-a mai oprit din râsete şi aplauze. Au tăcut doar când versurile recitate grav de Caramitru aduceau cu ele tragismul şi când deja celebrul violoncel al lui Adrian Naidin venea să pună stăpânire peste poezie şi peste întreaga curte a Centrului Cultural Judeţean Arad. Acolo unde ai putut vedea de la oameni de cultură şi şefi de instituţii, la simpli locuitori de pe stradă.

Despre uriaşi

Îmbrăcaţi în negru, dominând scena şi întreaga zonă, Caramitru, Mălăele şi Naidin i-au ţinut încătuşaţi în versuri pe sutele de arădeni veniţi să audă poveşti despre uriaşii cu ochi albaştri.