Materialul „Nu e totul roz în tramvaie”, publicat de ziarul nostru la finele lunii aprilie, produce încă valuri. Un arădean a decis să ne explice cum vede el sistemul de transport în comun, un ghimpe atât de înţepător al Aradului.

„Am citit articolul și am fost surprins de răspunsul domnului consilier (n.r. Doru Găman): <Într-adevăr, există niște deficiențe pe care eu promit că voi încerca să le rezolv>. Eu știu că sunt foarte multe deficiențe în transportul în comun al CTP Arad. Poate că domnul consilier nu le-a sesizat. Am să încerc eu să punctez câteva, nu înainte de a-l ruga pe domnul consilier să facă publică componența Comisiei de Sistematizare a Transportului în Comun, ca să știm și noi de cine depinde bunul mers al treburilor în CTP Arad”, îşi începe pledoaria Mihai Săbăilă, cel care ne-a transmis punctul de vedere. „Așadar, voi începe cu stațiile de tramvai. Nu mă refer la toate stațiile, ci numai la cele care au fost mutate din locația lor veche, înainte de intersecție, în noua locație, după întersecție. Nu știu de unde a pornit această idee sau după cine ne-am luat, dar ideea este cât se poate de proastă, din mai multe motive. Înainte de intersecţie exisă un semafor la care, de regulă, tramvaiele opresc acolo unde era vechea stație, dar de data aceasta nu poate coborî sau urca nimeni. Stă degeaba, ca apoi să opreacă din nou, după intersecție, unde este noua statie. Deci, avem două opriri. Unde este fluența circulației, când avem timpi morți? În vechea situație, oprirea în stație era sincronizată cu oprirea la stop, timp în care se putea urca și coborî în siguranță, fără să mai fie nevoie de o nouă oprire după intersecție.

Noile stații construite după intersecție sunt extrem de lungi. Nu am avut posibilitatea să le măsor, dar apreciez lungimea lor la aproximativ 70 de metri. Mă întreb, chiar era necesară o asemenea lungime a stației ? Se poate înțelege că proiectantul s-a gândit să încapă în stație două garnituri de tramvai, pentru că nicio garnitură nu are această lungime. Motivarea cu două garnituri nu ține, deoarece există un orar care, teoretic, trebuie respectat. Dacă, totuși, ajung în stație două garnituri în același timp, a doua garnitură poate aștepta în afara stației (în cazuri excepționale).

Tot referitor la noile stații, parcă cei de la CTP Arad au ceva cu publicul călător, în special cu oamenii mai în vârstă. Vatmanii, opresc garniturile în punctul cel mai îndepartat de trecerea de pietoni prin care se face accesul în stație. Așa că publicul călător, pentru a putea să urce în tramvai, face cel putin 30 de paşi alergători în plus ca să urce, dacă mai apucă. Cei în vârstă, dacă nu sunt deja în stație când vine tramvaiul, nu au nicio șansă să urce în garnitura aflată deja în stație. Unde mai pui faptul că un anunț de retragere la depou este pus numai în fața garniturii. Ca să te asiguri că te urci în garnitura corectă, trebuie să ajungi în fața tramvaiului, lucru deloc ușor, dacă nu imposibil. În vechea stație, cea dinaintea intersecției, botul tramvaiului era în dreptul trecerii de pietoni prin care aveai acces în stație și era foarte ușor să cunoști linia pe care circulă tramvaiul sau dacă există anunțuri de modificare a traseului. De asemenea, accesul în garnitură era mult mai ușor, fără să mai faci zeci de pași în plus”, ne explică cititorul nostru, care îi sfătuieşte pe decidenţii de la CTP să refacă vechile staţii de tramvai.

Alte nereguli

„Vreau să călătoresc cu tramvaiul pe o anumită linie. Ca să știu cât am de așteptat până la sosirea tramvaiului meu, mă uit la panoul electronic nou montat. Dar nu văd nimic, căci panoul e montat cu spatele spre mine, care abia am ajuns în stație (în staţia Crișan, de exemplu). Mă duc mai încolo, dar sunt oameni la automatul de bilete şi tot nu reușesc să văd panoul. Mai fac niște pași pe peron, doar, doar, găsesc un loc de unde pot vedea panoul. Surpriză, panoul este obturat de copertina refugiului pentru călători. Și nu e un caz singular. Majoritatea panourilor sunt puse aiurea. Cel din stația Maximilian din Micalaca, pe lângă că e pus la mare distanță de accesul în stație, e orientat spre blocul de peste drum. Poate interesează pe cineva din bloc”, face haz de necaz arădeanul.

„Ticketing-ul (ce o mai fi și asta? Parcă nu suntem în România) este praf. Aparatele din tramvai nu sunt puse unde ar fi la îndemâna călătorilor, ci aiurea. Un singur aparat într-un tramvai nu este suficient. Nu poți ajunge la el când tramvaiul e aglomerat. Ar trebui câte un aparat la fiecare ușă. Ar fi bine, dar e scump! Până acum nu s-a gândit nimeni la asta? Unde mai pui că nici acela singur nu funcționează întotdeauna. Ori nu răspunde deloc, ori este în inițializare, ori scoate un sunet gutural însoțit de o lumină roşie”, continuă Mihai Săbăilă. Iar, în loc de concluzie, transmite: „Sunt multe nereguli la CTP Arad. Mult prea multe, ca să le înșir pe toate. Măcar pe cele de mai sus dacă le-ați putea rezolva”.

Aşadar, din birouri situaţia pare roz, din tramvaie aceeaşi situaţie capătă o tentă de gri. Şi asta în condiţiile în care vorbim de un sistem nou-nouţ, care a costat milioane de lei.

Citește și:

Nu e totul roz în tramvaiele din Arad

Peripeții cu biletele de tramvai. De ce să schimbi ceva ce merge?