ARAD. Marţi, UDMR Arad a depus plângere la Parchet, solicitând „ identificarea operativă și tragerea la răspundere a făptuitorilor și instigatorilor acestora”.
„Comunitatea maghiară din județul Arad a aflat cu profundă indignare știrea profanării Statuii Libertății, dedicat memoriei celor 13 generali martiri din Arad. Mesajul antimaghiar și vopsirea efigiilor a șase generali de pe soclul statuii constituie un atac extremist împotriva comunității și valoriilor noastre.
Vandalizarea Statuii Libertății este în același timp o infracțiune barbară îndreptată împotriva celui mai frumos monument istoric din orașul nostru. Profanarea statuii este o ofensă profundă la spiritualitatea Parcului Reconcilierii româno-maghiare, cât și la adresa tradițiilor de conviețuire pașnică din Arad. În virtutea respectului reciproc al valorile culturale, solicităm autorităților competente identificarea operativă și tragerea la răspundere a făptuitorilor și instigatorilor acestora.
Facem apel către toți cetățenii Aradului ca prin asumarea unei atitudini comune să apărăm împreună valorile noastre comune în spiritul Europei secolului XXI”, se arată într-un Comunicat remis ziariştilor prezenţi la conferinţa de presă. Deasemenea, „cu scopul unei informări obiective a opiniei publice, se anexează „Declarația” transmisă de istoricul Prof. Dr. Hermann Robert cu privire la activitatea celor 13 generali martiri de la Arad pe parcursul revoluției din 1848/1849”.
În „declaraţia” respectivă, academicianul maghiar susţine că, în urma cercetărilor sale, rezultă că cei 13 generali „nu au participat la niciun fel de acţiune militară ori atrocitate împotriva populaţiei civile române din Transilvania”. Dimpotrivă, susţine el, trei dintre generali „au protejat mai multe localităţi româneşti din Banat de răsculaţii sârbi, iar sub comanda lui Vecsey Karoli au luptat mai multe batalioane de honvezi formate în parte sau în majoritate din soldaţi români”.
Întrebat dacă o asemenea „declaraţie”, obţinută – în 24 septembrie 2014, în urma unei solicitări a UDMR Arad, poate fi considerată document istoric, Bognar Levente a spus că da. Câtă valoare realmente „informativă” istoric veridică poate avea un asemenea „document”, rămâne să aprecieze fiecare. Dincolo de apartenenţă etnică, simpatii sau antipatii. Dealtfel, Bognar spune că dacă nişte academicieni români ar prezenta dovezi contrare celor afirmate de Herman, ar fi dreptul lor la opinie, egal cu cel al lui Herman, care, în „declaraţie” recunoaşte că a studiat doar documente din arhivele de la Budapesta şi Viena, nicidecum din România. Deci, totuşi, este vorba despre nişte opinii…
Citiți principiile noastre de moderare aici!