Am fost alături de Zsolt Török în decursul ultimilor ani de zile, i-am relatat ascensiunile și am transmis în timp real cum au decurs acestea. Am stat de vorbă cu el atunci când se pregătea să cucerească vârfuri, când îndura cu stoicism – făcând totul să pară ușor -, zecile de grade în minus sau pereții verticali de sute de metri înălțime. Era foarte atent la tot atunci când planifica ceva, nu se hazarda și nu risca niciodată. A cucerit multe vârfuri, a descoperit trasee noi, a ghidat foarte mulți tineri și a avut foarte mare drag de orașul Arad, pe care îl reprezenta cu multă bucurie. Același lucru l-a făcut și pentru țara lui, steagul României fiind arborat pe toate vârfurile cucerite de el.

A fost un om cu o energie pozitivă uluitoare, cu zâmbetul pe buze și cu sfaturi pentru toată lumea. Inclusiv pentru politicienii „care nu fac nimic pentru performanțele sportive sau pentru cei care i-au ales”, după cum spunea chiar el.

A fost un exemplu în adevăratul sens al cuvântului și va rămâne mereu în inimile tuturor celor pe care i-a întâlnit în scurta lui viață. Divinitatea a făcut ca el să își prevadă cumva plecarea dintre noi după ce și-a denumit una din ascensiuni „Călătoria Micului Prinț”. O poveste fascinant de pură despre iubirea aproapelui, înțelegerea lui și renunțarea la ego-ul propriu.

A murit pe munte, locul în care el își regăsea liniștea. Locul în care se autodepășea zi de zi, noapte de noapte. Locul în care s-a apropiat atât de mult de cer, încât cerul l-a primit la el pentru totdeauna.

Ultima discuție cu Zsolt

Ultima discuție cu alpinistul arădean am avut-o telefonic în 24 mai 2019, urmată de un mesaj pe adresa redacției noastre, mesaj pe care îl vom reda integral mai jos. Am vorbit minute bune despre proiecția ce avea să urmeze la Cinema Arta – „Călătoria Micului Prinț”. Era foarte fericit. Câteva ore mai târziu, ne-a contactat din nou, deoarece cei de la primărie nu l-au mai lăsat să proiecteze filmul la Cinema Arta. Era foarte dezamăgit. Nu s-a lăsat și a reușit proiecția la Hotel Ibis, unde și-a chemat colegul de ascensiune Vlad Căpușan, alături de care a prezentat filmul. A mai reușit să organizeze o proiecție în aer liber la Parcul Natural „Lunca Mureșului” în Pădurea Ceala, aceasta fiind de fapt și ultima prezentare publică organizată de el.

Ultimul mesaj al lui Török

„Salut! Scriu câteva rânduri aici legat de film. Este un film documentar despre cea mai mare realizare în alpinismul românesc, o rută nouă într-un perete Himalayan – Peretele Sudic al Muntelui Pumori, 7164 metri altitudine. Traseul este numit «Călătoria Micului Prinț», care pe lângă faptul că face aluzie la una din cele mai cunoscute opere literare din literatura universală, amintește în mod simbolic de toate personajele cu care se întâlnesc oamenii pe parcursul călătoriei lor prin viață.

Nici alpiniștii nu sunt lipsiți de aceste întâlniri simbolice și marcante, călătoria unui alpinist între baza muntelui și vârf se colorează cu aceste întâlniri din care putem trage concluzii referitoare la societatea din jurul nostru și caracterele pe care le găsim.

Dacă este să privim performanța și esența alpinismului, atunci o rută nouă pe un vârf de peste 7000 de metri – având toate elementele unui traseu complex în perete, reprezintă până în prezent cea mai mare realizare, în special de echipă, în alpinismul autohton. Orice turist care umblă pe la poalele celor mai înalte vârfuri, atunci când ridică privirea spre marele perete al muntelui Pumori, poate ști că acolo există o diretisimă (traseu de cățărare care urmărește urcarea unui perete pe o linie cât mai dreaptă posibilă, fără devieri stânga – dreapta, indiferent de obstacole), o rută românească. Călătoria Micului Prinț este un film documentar despre cum se construiește succesul, dar în același timp care este și îngrijorarea participanților punând accent pe latura umană a protagoniștilor. Performanța doar transpare și este un lucru secundar amintit în film.

Documentarul durează 35 de minute, în care spectatorul pierde noțiunea timpului urmărind trei caractere diferite, care se coagulează într-o singură echipă, care într-un final ajunge pe vârf și înapoi.

România, în anul 2018, a sărbătorit 100 de ani de la înființarea statului în forma actuală. Echipa românească a dus SteagulCentenarului, primit din partea Ministrului Apărării, pe vârf. Un triumf special într-un an special, an în care românii caută modele. O echipă mică, formată din trei persoane, și o mână de oameni care i-au sprijinit a făcut posibil acest lucru. Un proiect mult visat dus până la capăt.

Prima rută nouă românească pe un vârf de peste 7.000 de metri în Himalaya. Vă aștept la film, la Cinematograful Arta, ora 19:00, pe 2 iunie”, își încheia ultima scrisoare către redacția Jurnal arădean/www.aradon.ro, marele campion Zsolt Török.

A urcat pe cupola lumii, de pe acoperișul propriei case

În cartea Micul Prinț se spune: „Suntem responsabili pentru toate lucrurile pe care le îmblânzim”. Zsolt a fost un om care a îmblânzit muntele, natura, fiind așa cum spune Micul Prinț… foarte responsabil de mediul natural sălbatic. Un alt citat din carte spune că „toate drumurile duc spre oameni… dacă vrei să mergi singur trebuie să mergi pe cărări neumblate”. O asemenea cărare a urcat și Zsolt, îndepărtându-se de oameni și apropiindu-se de divinitate. Adică a urcat pentru totdeauna pe cupola lumii pe care atât de mult a iubit-o.

Frumusețea este că a urcat direct pe cupola lumii de pe acoperișul propriei case…Drum lin, Zsolt Török.

Decorat de Klaus Iohannis

Zsolt Török a fost decorat post-mortem de către președintele Klaus Iohannis cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler, pentru contribuţia semnificativă adusă sportului românesc. Înmânarea oficială a decorațiunii a fost făcută în cadrul ședinței festive a Consiliului Local Municipal, desfășurată joi, 22 august. Generalul Mihai Şomordolea, consilier de stat – Departamentul Securităţii Naţionale – Secretariat CSAT, a fost cel care a dat citire decretului semnat de președintele Iohannis și a înmânat mai apoi decorațiunea soției lui Zsolt, Laura Török.