Sau, pur şi simplu, a fost vorba despre indiferenţă. Festivalul Vinului a fost capul de afiş al acestui sfârşit de săptămână. Arădeni, cu mic cu mare, au vrut să participe la concertele unor nume sonore din muzica folclorică şi să bea un pahar de vin. Însă ce s-a întâmplat în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor nu a avut legătură cu distracţia. Nervi, îmbulzeală, înghesuială de nedescris, cozi lungi, aşteptări de zeci de minute pentru o apă minerală, cam acestea au fost „condimentele” Festivalului Vinului din acest an. Iar aceste „condimente” nu au prea fost pe gustul arădenilor.
Cei care au organizat festivalul s-au gândit la multe, mai puţin la arădenii care au dorit să participe. Parcarea, care nu are o lăţime mai mare de zece metri, a fost gândită astfel: pe lateral au fost puse gherete, pe mijloc mese şi bănci, iar pe celălalt lateral alte gherete. Au rămas două culoare de puţin peste un metru lăţime între gherete şi bănci. Iar la fiecare gheretă era o coadă imensă. Aşadar, cei care vroiau să circule dintr-o parte în alta nu prea aveau variante. Unii au ales că meargă pe laterale, pe scările Casei de Cultură, în speranţa că vor scăpa de îmbulzeală. Dar au greşit. Pentru că arădenii care nu aveau loc între gherete şi mese au ales să privească spectacolele de pe scări. Şi nu numai. Au urcat şi pe bordurile care mărginesc scările, au intrat în părculeţul din faţa Casei de Cultură, au stat în spatele scenei, au ales orice variantă pentru a scăpa de înghesuială. Degeaba.
Putea fi un festival reuşit, ţinând cont că şi vremea a ţinut cu noi. Din păcate, unde nu-i cap, vai de picioare.