Claudiu Uţu Rohozneanu este, în aceste
momente, pe buzele multor arădeni. A devenit
pentru unii o legendă, pentru alţii o
sperietoare. Acum, după gratii, pare mai
degrabă un om simplu. „Nu sunt un
monstru”, o spune chiar el.
Ca să ajungi să îi iei un interviu
trebuie să treci pe la mai multe uşi, să
faci mai mulţi paşi. Este arestat, deci ai
nevoie de aprobarea procurorului care
instrumentează cazul. Am primit-o şi au
început emoţiile. Nu de frica lui, ci de
frica faptului că nu vrea să vorbească
cu noi. Ceasurile treceau, am ajuns la sediul
poliţiei, am cerut să vorbim cu el şi a
intervenit suspansul… Ofiţerul de serviciu a
plecat să vorbească cu el. S-a întors
în scurt timp şi ne-a transmis:
„Rohozneanu acceptă la ora 14 să
discute cu dumneavostră”. Până
aici, pariu câştigat.
Mai aveam o oră de aşteptat şi minutele
treceau fără sens. Cum va fi? Ce fel de om
este? În fine, au trecut şi astea. Ne-am
aşezat la masa din sediul poliţiei şi
aşteptam să vină.
A apărut însoţit de doi
poliţişti, legat la mâini. Nu este
într-adevăr un monstru. Mai degrabă,
aşa cum am mai spus, un om simplu.
Într-adevăr, este un pachet de muşchi,
nu prea înalt, dar privirea îi era
blândă, asta mai ales la începutul
discuţiei.
Mai exista un impediment. Era legat la mâini cu
cătuşe, ceea ce ne aducea acel sentiment de
stânjeneală. Nu era în mediul lui, era
clar asta, iar vorbele-i oscilau,
transmiţând când mesaje de
apărare, când de frustrare… În
astfel de cazuri nu mai există egalitate. Noi
vorbeam cu el şi apoi plecam, la redactie, la o
cafenea, poate acasă. El se întorcea
în celula în care nici noi şi nici el
nu ştim cât mai are de stat…
Şi a început dialogul:
R: Dorim să vorbim cu dumneavoastră pentru
că se ştiu atâtea dar niciunde nu am
văzut o declaraţie în care să
vă spuneţi punctul de vedere. Noi ştim
de „clanul Rohozneanu”, de
„Împăratul”, parcă aţi
fi un personaj legendar…
Uţu: Păi ştiţi ce se
întâmplă? Domnul procuror a uitat
semnificaţia cuvântului prieten. Noi suntem
un cerc de prieteni care ne cunoaştem de 15 sau 20
de ani. Am crescut în acest oraş, nu am cum
să n-am prieteni. Domnul procuror i-a arestat pe
toţi prietenii mei şi pe prietenii
prietenilor mei pe care eu nici nu-i cunosc, n-am avut
de-a face cu ei, foarte puţine legături
între mine şi aceşti băieţi.
Ce să vă mai spun mai mult de atât?
R: Dar de ce credeţi că s-a ajuns la
situaţia asta?
Uţu: Nu pot să vă dau un
răspuns la această întrebare. Nu
ştiu. Poate antecedentele mele. Sunt sportiv de 30
de ani. Am mai avut nişte altercaţii aici
în oraş.
R: Au apărut declaraţii cum că,
odată cu arestarea dumneavoastră, Aradul a
devenit un oraş mai sigur.
Uţu: De unde? Suntem un cerc de prieteni aici,
arestaţi. Nu suntem niciun clan. Metaforele care
mi s-au adus: „Împăratul”,
„Mihai Viteazul”… Mie nu mi s-a spus
niciodată aşa! Nimeni nu mi-a spus
„Împăratule” sau „Vlad
Ţepeş”, cum a spus domnul procuror.
Nimeni nu mi s-a adresat cu aceste porecle.
R: Credeţi că a fost ceva instrumentat
împotriva dumneavoastră tocmai din cauza
„celebrităţii”? Aţi fost o
ţintă din acest punct de vedere?
Uţu: Nu pot să vă dau un
răspuns. Eu am venit aici în Arad ca să
mă prezint că au apărut zvonuri în
legătură cu mine şi l-am trimis pe
avocat la domnul procuror pentru a-mi da o
citaţie. A spus că nu e nicio citaţie
şi luni (n.r. luni 26 ianuarie, data
arestării) s-a întâmplat ce s-a
întâmplat. Se poate să fie şi din
cauza faptului că eram foarte cunoscut.
R: Aţi fost înainte în
străinătate… Aţi fost arestat şi
acolo…
Uţu: Da. În 2008, în iunie, în 4
sau 5 iunie m-am întors. Am fost în Italia,
Austria. Într-adevăr am stat închis un
an în Austria pentru trafic de droguri, dar am
fost achitat. Am fost pus în libertate, achitat,
despăgubit de statul austriac.
R: Din ce ştiţi dumneavoastră cum
este instrumentat cazul, care sunt şansele să
ieşiţi, să fiţi eliberat?
Uţu: Nu ştiu ce să vă spun. Eu spun
că sunt nevinovat şi sunt nevinovat la toate
acuzele care mi se aduc. Aici sunt fapte individuale.
Edi (n.r. Edmond Arthur Misarăş) s-a
bătut cu băieţii ăia doi, Iordache
sau cum îi cheamă. Deci nu e nicio asociere.
Asocierea aici nu există pentru
săvârşirea unei infracţiuni. Aici
au fost cazuri izolate făcute de unii dintre
băieţii care sunt arestaţi aici cu mine,
care sunt prietenii mei de 10, 15 sau 20 de ani. Mai
mult de atâta nimic.
R: Se mai spune că după ce aţi venit
în ţară i-aţi fi transmis lui
Moldovan să stea deoparte cu alba-neagră.
Uţu: Să-l întrebaţi pe el
dacă i-am spus aşa ceva. Eu am avut o
convorbire telefonică cu el. Eu am primit
nişte mesaje de ameninţare şi prin
intermediul prietenilor mei şi ai lui am luat
legătura cu el şi mi-a spus că n-are
nicio legătură cu ameninţările pe
care le-am primit eu şi atât. Eu n-am
treabă cu alba-neagra. Ce înseamnă
alba-neagra? Eu nu mă amestec în
alba-neagra. Asta e problema lui.
R: Sunt printre cei arestaţi şi
băieţi care nu vă sunt prieteni?
Uţu: Da, sunt. Din vedere îi ştiu doar.
R: V-am întrebat asta pentru că
toată lumea îi ştie ca membri ai
„clanului Rohozneanu”…
Uţu: Deci, hai să vă spun. Domnul
procuror i-a arestat pe prietenii mei şi pe
prietenii prietenilor mei cu care eu n-am nicio
legătură. Nu am vorbit nici măcar la
telefon cu ei, nici nu nu salutam. Sunt o
grămadă. Vreo 30… L-am întrebat pe
procuror cum îi poate acuza pe aceştia
când eu nu i-am văzut în viaţa
mea? Nu le mai reţin numele, dar sunt vreo 30 care
sunt acuzaţi şi n-au nicio legătură
cu mine. Domnul procuror a uitat noţiunea
cuvântului prieten domnul procuror pentru că
noi suntem aici un cerc de prieteni. Nu am trimis eu pe
nimeni să execute o infracţiune în
numele meu.
R: Spuneţi dumneavoastră, în
câteva fraze, cum vă justificaţi
apărarea?
Uţu: Eu, la aceste infracţiuni care mi se
aduc nu am participat efectiv. Am fost ba în
străinătate, ba la Bucureşti. Deci nu am
participat, efectiv, la niciuna dintre ele. N-am cum
să mă apăr din moment ce eu nu am
participat. S-a spus că eu aş fi liderul unui
grup infracţional. De unde? Sunt prieten cu
câţiva dintre ei, de 15 sau 20 de ani…
R: Conform celor care instrumentează cazul,
există probe la dosar, convorbiri telefonice
înregistrate în care comandaţi
eliminarea lui Moldovan.
Uţu: Nu e adevărat. Cu Moldovan nu a avut
nimeni nimic de împărţit. Nu a fost
atacat de nimeni. Din câte ştiu eu, din
acest grup nu a fost atacat de nimeni. Deci, Moldovan
nu a avut nicio legătură de ceartă sau
duşmănie cu unul dintre aceştia. Unicul
băiat care a avut de-a face cu cineva din acest
grup a fost Gigi Andor care s-a certat cu fraţii
Dragoman, pe ştrand din câte ştiu eu.
Atât. Fraţii Dragoman au fost atacaţi
de patru sau cinci persoane printre care şi Gigi
Andor. Cu Moldovan nu a avut nimeni nicio ceartă,
nimic de împărţit. Moldovan cu
alba-neagra lui are milioane de oameni la care le-a
furat banii din portofel.
R: Tot cazul ăsta a apărut odată ce
au fost înjunghiaţi Florin
Stăniş şi Adi Şuteu,
în decembrie, după aceea a fost
înjunghiat Moldovan şi atunci a
început să se vehiculeze că se duce o
luptă între clanurile interlope din
Arad.
Uţu: Nu e adevărat. Şuteu m-a sunat pe
mine să-l apăr eu. L-am chemat la „Casa
Bulzan”. „Uite că am probleme. Că
au venit peste mine cu parii”, îmi spunea
la telefon. Eu i-am zis că nu ştiu nimic.
Atât şi nimic mai mult. Şuteu a stat cu
mine în Italia, iar Stăniş e prietenul
fratelui meu. Ce aş putea avea eu cu ei?
R: Procurorii DIICOT spun că cei trei
orădeni l-au atacat pe Moldovan.
Uţu: Asta spun dânşii…
R: Sunt probe.
Uţu: Ce probe? Unde sunt probele că eu nu
le-am văzut până acum. Am cerut
insistent la doamna judecătoare la ultima
şedinţă de prelungire să mi se
arate motivele, indiciile şi probele
împotriva mea, cu ce mă acuză. Nu mi-a
venit nimic nici acum. Deci eu nu ştiu, efectiv,
care sunt probele şi indiciile împotriva mea
din moment ce eu n-am participat la niciuna dintre
aceste infracţiuni. Mai mult de atâta,
când a fost înjunghiat Moldovan eu eram la
Bucureşti. Am convorbiri telefonice. Alea nu s-au
adus la cunoştinţă. A două zi
după ce a fost înjughiat Moldovan am fost
sunat de mai mulţi băieţi de aici din
oraş care mi-au spus ce s-a întâmplat.
Eu nu ştiam nimic.
R: Vă spun, din punctul de vedere al
cetăţeanului obişnuit, locuitor al
Aradului, că eu până când nu
aţi fost arestat nu am ştiut cum
arătaţi.
Uţu: Aţi văzut? Dacă
dumneavoastră care sunteţi ziarist, care ar
trebui să aveţi mai multă
tangenţă asupra mea, nu ştiţi…
R: Şi totuşi, sunteţi atât de
cunoscut…
Uţu: Eu sunt prieten cu Edi, cu Beleiu, sunt
prieten cu ei. Sunt în oraşul ăsta de
când mă ştiu. Îi cunosc de 20 de
ani.. Ei au avut nişte certuri, altercaţii cu
alte persoane şi fiind prieten cu ei poate s-a
vehiculat şi numele meu. Atâta tot, mai mult
nimic. Deci nu e asociere aici. Nu am spus
niciodată: „Dute Edi, bate-l pe ăla,
sau dute Dani, bate-l pe ăla”. Nu a fost
vorba niciodată de aşa ceva. Au fost cazuri
izolate şi a recunoscut băiatul că s-a
bătut.
R: În octombrie când a fost bătaia
aceea la Oradea se spunea că oamenii lui
Rohozneanu s-au dus să se bată cu oamenii lui
Gabi Dinamită.
Uţu: Nu e adevărat.
R: Se spunea că tot dumneavostră
i-aţi trimis pe băieţi să se
bată la Oradea.
Uţu: Nu am trimis pe nimeni niciodată să
se bată.
R: Deci nu aţi comandat niciodată o
bătaie?
Uţu: Nu.
R: Cum rămâne însă cu armele
care s-au găsit la dumneavoastră?
Uţu: La mine nu s-a găsit nicio armă.
R: Când aţi fost ridicat de mascaţi,
eraţi în şlapi, în pantaloni de
trening şi cu pieptul gol.
Uţu: Corect.
R: Şi au găsit în casa
dumneavoastră… (aici ne întrerupe)
Uţu: Nu era casa mea, era casa unui prieten.
Asupra mea nu s-a găsit nimic. Poate omul avea
în casă cuţite, ce avea el acolo
în bucătărie. Deci eu n-am avut nicio
armă albă. Nimic. Ba nu! Mint! Aveam o sabie
tip baston cumpărată de la magazinul de arme
de la Podgoria. Mi s-a rupt vârful de la sabie
şi vroiam să o duc înapoi. Atât
am avut. Am luat-o pe bani de la magazinul de la
Podgoria.
R: Din iunie 2008 de când aţi revenit
în ţară cu ce v-aţi ocupat? Cum
v-aţi câştigat existenţa?
Uţu: Păi nu v-aţi uitat în dosarul
meu? Asta înseamnă că nu sunteţi
informaţi deloc. Eu sunt agent comercial la
S.C.Ionis Construct SRL. Firma unui om de afaceri,
cunoştinţă de-a mea.
R: Pentru ce aţi mai fost dumneavoastră
închis?
Uţu: Tot ultraj. M-am mai bătut în
tinereţile mele. Am 42 de ani. (n.r. după ce
am închis camera de filmat şi reportofonul,
ne-a povestit de bătaia de la Timişoara,
în urma căreia a fost închis la
începutul anilor 2000)
R: Despre acuzaţiile de trafic de droguri şi
clonare de carduri ce ne puteţi spune?
Uţu: Am fost achitat. Într-adevăr am
stat închis un an în Austria pentru trafic
de droguri, dar am fost achitat.
R: Dacă ar fi să ieşiţi
după judecarea cazului, aveţi de gând
să cereţi despăgubiri şi de la
statul român?
Uţu: Nu ştiu. Să vedem ce o să fie.
Nu mă pot pronunţa. Sunt aici
băieţi, de exemplu Fizidean, care are mai
multe de spus decât mine. Eu prea puţine pot
să vă spun din moment ce nu am participat la
niciuna dintre infracţiuni. Nu ştiu de unde
domnul procuror de unde a adus aceste acuze, de unde
le-a luat.
R: Credeţi că unii dintre cei
arestaţi au singura vină faptul că sunt
prieteni cu dumneavoastră?
Uţu: Da. Sau eu prieten al lor. Ei au făcut
unele altercaţii şi eu am fost arestat din
cauza acestor altercaţii. Asta fără a fi
trimis pe cineva să bată pe altcineva. Deci
eu am fost arestat datorită lor, cum ar veni.
R: Procurorii de la DIICOT spun că dovezi la
dosar cum că dvs. aţi ordonat ca un anumit
sau anumiţi oameni de afaceri de succes din Arad
să vă plătească taxă de
protecţie.
Uţu: Acuma aud pentru prima dată de la
dumneavoastră. N-am de unde să ştiu.
Ştiţi ce vă rog eu? Mergeţi la
aceşti oameni de afaceri şi
întrebaţi-i personal şi atunci vă
convingeţi de aceste acuze.
R: Dar poate unora le e frică de
dumneavoastră.
Uţu: Păi eu sunt arestat aici. Cum să le
fie frică?
R: Aţi avut vreo altercaţie cu oameni
importanţi din Arad să vi se tragă de
acolo?
Uţu: Nu. Deloc. Vă spun, acestea sunt cazuri
izolate săvârşite de unii dintre
aceşti băieţi care sunt arestaţi
aici şi eu am fost arestat în urma acestor
cazuri izolate. Ca să înţelegeţi.
Deci Edi e prietenul meu. Partea
vătămată, tata celui pe care l-a
bătut Edi a venit la mine şi m-a rugat
să se împace Edi cu cei cu care s-a
bătut. Nici nu ştiam de altercaţia care
a avut-o Edi. Atunci am aflat. Am încercat
să-i împac. Deci eu am fost arestat pe baza
altercaţiilor făcute de ei.
R: Şi s-a făcut legătura…
Uţu: Da, cum că eu aş fi liderul lor.
Vă spun, domnul procuror.
R: În încheiere aţi dori
să transmiteţi la cineva ceva. Poate la cei
care instrumentează cazul?
Uţu: da, la domnul procuror. Să ia
aminte la semnificaţia cuvântului prieten,
să nu mai acuze de asociere în vederea
organizării unui grup infracţional.
Prieten cu Cimino şi Caiac
Întrebat dacă are relaţii cu persoane
cunoascute în lumea interlopă din oraşe
ca Râmnicu Vâlcea sau Craiova, mai ales
că şi pe internet sunt
înregistrări în acest sens.
Uţu a răspuns cu o întrebare:
„Lumea interlopă?”. După aceea a
continuat, „Caiac – Dumnezeu să-l
ierte – era prietenul meu. Şi Cimino, şi
toţi sunt prietenii mei. Aia nu e lumea
interlopă, sunt oameni de afaceri din câte
ştiu eu. Am fost într-adevăr la
nunţi împreună cu dânşii, la
botezuri, ne-am distrat, dar suntem doar prieteni.
Nicio lume interlopă, nimic de acest gen”.
„Pe Ilarie îl consideram prietenul
meu”
Uţu ne-a povestit puţin şi despre
relaţia sa cu Dan Ilarie, procurorul care
instrumentează cazul. „Îl cunosc pe
domnul Ilarie de foarte mulţi ani. Chiar îl
consideram prietenul meu. Ne-am întâlnit
în oraş, am discutat, am vorbit. În
limita legii, el ca procuror, eu cu ale mele, mă
refer la fostele mele dosare pe care le-am avut. A
instrumentat câteva dintre ele.
Belmondo nu a mai ajuns
Înainte de a realiza interviul cu Claudiu
Uţu Rohozneanu, Marius Datcu, cunoscut mai bine
după porecla „Belmondo” dorea şi
el să stea de vorbă cu noi. Asta se
întâmpla în jurul orei 13. După
o oră, aşteptându-l,
poliţiştii ne-au transmis că Belmondo
s-a răzgândit… nu mai are ce să ne
spună.
Ioana Costaş
Lucian Dănilă
Citiți principiile noastre de moderare aici!