Viitorul vine din tradiţie

Şcoala în care îţi poţi îmbogăţi orizontul  cunoaşterii, te formează ca OM şi-ţi oferă posibilitatea de a te integra în societate.

În timp, Liceul Pedagogic şi-a câştigat un renume: cel al unei şcoli de prestigiu. Cum reuşiţi să menţineţi acest renume astăzi, când învăţământul suferă de lipsă de încredere?

Maria Pădurean. Renumele şcolii noastre vine de la Ţichindeal însuşi, cel pe care Eminescu îl numea „Cichindeal, gură de aur” şi a fost purtat din generaţie în generaţie prin absolvenţii de marcă pe care i-a dat această şcoală. Numele lor nu s-a pierdut în anonimat, ci a fost sădit în tinerii care au moştenit dragostea de cultură şi spiritul de competiţie. Vremurile s-au schimbat, iar acum, după aproape 200 de ani, vechea „Preparandie” îşi ţine porţile deschise pentru noii discipoli. În pofida opreliştilor din perioada regimului comunist şi din anii care i-au urmat, Liceul Pedagogic „Dimitrie Tichindeal” pregăteşte încă viitori învăţători şi educatori. Dascălii formaţi în această şcoală au reuşit mereu să facă faţă provocărilor contemporane. Fireşte, în condiţiile integrării în U.E., când graniţele dispar, când tradiţia se îmbină cu multiculturalitatea, se impune o nouă orientare a şcolii. Din această perspectivă, profilul şcolii s-a diversificat, activitatea educativă se desfăşoară nu numai prin lecţii, ci şi prin activităţi extracurriculare, transdisciplinare, profesorii şi elevii sunt implicaţi într-o serie de proiecte şi parteneriate interne şi internaţionale. Credem că, prin implicarea şcolii noastre în activităţi specifice şcolilor europene, prestigiul instituţiei se va menţine, numele său va fi cunoscut şi de alte culturi, iar denumirea de „Şcoală europeană”, placată la poarta de intrare va reflecta un adevăr de necontestat, de care, cu siguranţă, tinerii de mâine vor fi mândri.

În această situaţie de schimbare a societăţii, de reaşezare a valorilor, mai este necesară exigenţa?

Evident! Exigenţa rămâne în continuare un reper în şcoala noastră. De altfel, ca dascăl, nu pot concepe ca exigenţa să nu rămână un criteriu în politica educaţională şi, cu atât mai mult, la Liceul Pedagogic. În opinia mea, oamenii de valoare morală şi profesională nu se pot forma fără exigenţă. Nu, însă, aceea tradusă prin „nu e voie!”, „îţi interzic!” etc., ci exigenţa, întâi faţă de propria-ţi persoană, apoi, faţă de ceilalţi. Un dascăl este un MODEL. Noi nu-i învăţăm pe copii, noi îi educăm prin ţinuta noastră morală, prin comportamentul şi prin cunoştinţele noastre.

De ce s-ar înscrie un copil la Liceul Pedagogic? Oferiţi-ne câteva argumente.

M.P.: Pentru că este o şcoală frumoasă (este răspunsul pe care l-ar da, probabil, un elev impresionat de arhitectura instituţiei). Discutând cu elevii şcolii, cu foştii absolvenţi, poate ar da răspunsul pe care-l dau şi eu: pentru că este o şcoală cu renume şi tradiţie. Aprofundând motivele, aş adăuga, tinerii vor să înveţe în şcoala noastră pentru că este o Şcoală europeană deschisă provocărilor, competiţiei şi dezvoltării caracterului, de care avem atât de multă nevoie în societatea actuală.

„Elevii ne imită pe noi, de aceea trebuie să fim exigenţi”

JA -L.F.