Cum e să fii cel mai popular actor? Întreb asta pentru că ai primit premiu la această categorie…
Asta nu mi se datorează mie… adică asta se datorează publicului căruia, bineînțeles, țin să îi mulțumesc pentru vot. E, de fapt, o conjunctură. Spun asta pentru că, în ianuarie, am jucat foarte multe roluri… Tartuffe, de două ori Bernarda Alba, Orchestra Titanic, Amoc… Asta a contribuit, zic eu, la câștigarea acestui premiu și a aprecierii spectatorilor.
Povestește-mi puțin de începuturile tale în teatru
În 1995 am apărut la Teatrul Clasic Ioan Slavici, primul meu rol a fost Tamburul Major din Woyzeck. Am jucat de atunci și până acum cred că 80 de roluri, atât aici cât și la Timișoara. Pentru faptul că am jucat atâtea roluri în așa puțini ani, 17 la număr, nu mă simt un actor frustrat. E important ca un actor tânăr să joace la începuturile sale enorm. În orice, dar să joace. Am colaborat și la Timișoara într-o serie de spectacole iar apoi, prin 2000, am plecat puțin la București. Acolo am fost angajat la Național după care – o scurtă perioadă – la Bulandra unde, însă, nu am apucat să repet decât de vreo două ori pentru că nu vroiam să rămân în București. Era frumoasă perioada aia, când eram și la Arad, și la Timișioara, și la Național și la Bulandra. Eram tot pe drumuri…
De ce te-ai întors la Arad?
Nu-mi place Bucureștiul… Când vezi că intru în depresie îmi zici să mă mut la București și îmi trece orice fel de depresie. Acolo nu există energia de care eu am nevoie și eu cred mult în lucrurile astea…
Care sunt rolurile de care te simți cel mai apropiat?
Mai bine m-ai întreba care nu mi-au plăcut…
Care sunt acelea?
Au fost vreo trei sau patru dar nu le pot numi pentru că nu vreau să jignesc pe absolut nimeni. Am mai făcut o dată o gafă de asta și nu a fost foarte bine după…
Dacă ar fi să joci ceva…
N-am vise de astea. Am jucat și femei, și bărbați, și copii, și animale… De toate… Nu am un rol anume. Nu e visul meu să joc, de exemplu, Hamlet… Îmi plac rolurile de contremploi, ofertante… Astea sunt frumoase pentru un actor.
Cum se împacă evenimentele de care tu te mai ocupi, în calitate de prezentator, cu teatrul?
Foarte bine. Un actor are nevoie de așa ceva pentru că un actor trebuie să știe să facă de toate și înveți mult de acolo, ai contactul direct cu publicul. Lumea te cunoaște din mai multe părți. Uite, și colaborarea cu Filarmonica, Parada Clătitelor, Cătlanele… ai un contact direct cu oamenii care te văd în diverse locuri, la diverse evenimente și apoi vin la teatru.
Ai avut vreun moment în care te-ai gândit să renunți la teatru?
Da, atunci când am fost la București pentru că m-am suspectat că nu mai iubesc meseria asta, moment în care am făcut spectacolul cu „Apropo, ați chemat pompierii” și iată că de atunci tot joc. Dar, cu siguranță spun că, dacă ar trebui să o iau de la capăt mi-aș alege altă meserie…
Și care ar fi aceea?
Medic, doctor chirurg…
Crezi că ți s-ar potrivi?
Da, categoric. Iubesc această ramură a medicinei foarte mult și chiar citesc extrem de mult despre anatomie, o studiez. Sunt efectiv fermecat. Eu, și când am fost mic, mi-am adunat bani să îmi cumpăr microscop, disecam broaște, iepuri și alte vietăți… Mă fascina treaba asta. Foarte frumos..
Pe viitor…
Am câteva proiecte dar prefer să nu vorbesc despre ele, să rămână surpriză. E mai bine. Nu din superstiție, pur și simplu…
Citiți principiile noastre de moderare aici!