După o experienţă de coşmar pe Everest, alpinistul arădean Zsolt Torok revine în ţară. „Când o să mă întorc în România, mă voi întoarce ACASĂ” – a scris, acum două zile, pe Facebook Zsolt Torok. Potrivit traker-ului Marius Iliescu, alpinistul arădean se va întoarce în ţară împreună cu coechipierul său Justin Ionescu joi, 7 mai. Sosirea lor este aşteptată la orele 20.50, pe Aeroportul Otopeni.
Experienţa care te face să-ţi regândeşti viaţa
„Te-ai întors din Everest? Acum poţi să consideri că te-ai născut din nou, poţi să îţi regândeşti viaţa…” Acesta e mesajul pe care l-a primit Zsolt Torok, într-un mic magazin din Lukla, la o săptămână după cutremurul care a zguduit Nepalul şi a provocat un val de avalanşe pe Everest, ucigând 20 de oameni aflaţi pe munte.
Dar cum a resimţit cutremurul alpinistul arădean? Povesteşte chiar el: „Tabăra 2 a Everestului, la 6.500 metri. Era o zi cu nori şi ceaţă, nu vedeam nimic! Am luat decizia să stăm încă o zi la aclimatizare. Eram doar eu cu Justin Ionescu şi făceam apă din zăpadă, mâncam forţat că din cauza lipsei oxigenului, orice aliment are un gust ciudat, inclusiv ciocolata era greţoasă. La un moment dat, s-a mişcat gheţarul o dată şi apoi încă o dată, iar a treia oară a fost şi mai groaznic. Nu ştiam ce să fac cu acest fenomen şi încercam să dau explicaţii puerile. Era ceaţă şi nu se vedea nimic. La un moment dat am văzut cum fug oamenii şi strigă unii la alţii, iar un nor imens de avalanşă venea spre ei. Am mai trăit asta la Nanga Parbat şi era să mor. Simţeam amarul în gură de la adrenalină şi îmi bătea inima ca niciodată. Să stau în cort sau mai bine pe afară? Dacă rămân în cort, nu văd unde mă va sufla avalanşa. Dacă rămân afară, voi vedea cu ochii mei cum mă înghite. Am decis că înăuntru e mai bine. Am aruncat totul înăuntru – şi oala cu apă, am şi udat prin cort, spre supărarea lui Justin – şi am închis fermoarele. Am aşteptat impactul. Tremuram întruna, dar nu s-a întâmplat nimic şi a trecut.”
Gânduri şi frământări, după supravieţuire
După această experienţă terifiantă, au urmat o serie de alte momente înspăimântătoare până când s-a reuşit evacuarea lui Zsolt Torok de pe Everest şi, în cele din urmă, sosirea sa în capitala nepaleză. „Până la urmă s-a rezolvat şi am ajuns în Khatmandu” – a scris arădeanul pe Facebook.
Şi a continuat, servindu-ne o adevărată lecţie de patriotism: „Când o să mă întorc în România, mă voi întoarce ACASA. Am ţinut mult să aduc steagul României pe vârf şi cu bucurie am observat că şi scoţianul şi-a întins steagul lui pe cort. Americanii voiau să se fotografieze cu steagul României pentru că le-am povestit despre ţara noastră. După alegerile prezidenţiale, toţi cetăţenii României trebuie să conştientizeze că este vital ca, la nivel de cetăţean, să facem ceva pentru ţara noastră. Eu sunt doar un alpinist! Nu mă pricep să fac drumuri şi poduri (se pare că nici alţii), însă, prin ceea ce fac, cred, sunt convins că transmit ceva. Aş vrea să cred că VALOARE. Nu sunt eu cel care mă ocup de economie, însă mă pot ocupa de copii, de cei care caută direcţii, valori… De aceea este atât de important ca steagul României să fluture acolo sus, să apară pe tricoul Simonei Halep şi al tuturor celor care au făcut ceva în ţara noastră. Prin puterea exemplului, prin performeri şi specialişti, putem ajunge să trăim bine, să fim mândri de ţara noastră şi să ne ocupăm de lucruri frumoase, împreună şi individual. În lumea noastră nu este loc de conflicte interetnice, de neînţelegere şi ură. În lumea noastră, avem de gestionat o ţară frumoasă care încă mai are resurse, sălbăticie, natură. Avem datoria să conştientizăm mai mult, să ne ştim valoarea, să nu lăsăm nici patrimoniul să se distrugă, nici Roşia Montană, nicio bucăţică de pământ, pentru că este al nostru, este al vostru şi suntem, sunteţi proprietari cu acte în regulă! Dacă suntem atât de preocupaţi cum arată grădina noastră, este la fel de important să fim preocupaţi şi de oraşul nostru, de ţara noastră. Cu aceste gânduri mă întorc acasă din expediţie şi, bineînţeles, cu noile planuri pe care urmează să le dezvolt. Povestea va continua…” – ne asigură Zsolt Totok.
Între vis şi realitate
Dincolo de cutremur şi avalanşe, experienţa Everestului a fost dezamăgitoare pentru Zsolt Torok. „Everestul, visul meu de peste 30 ani, Zeiţa Mamă a Pământului, este poluat atât de tare moral încât dacă toţi preoţii budişti şi nu numai se adună la baza lui şi se roagă pentru purificare, poate peste mulţi, mulţi ani, Everestul se va curăţa de toată poluarea mentală, morală care există momentan acolo. (…) Everestul va rămâne, totuşi, în inima mea şi încerc să-i distorsionez imaginea astfel încât să o văd pe cea pe care doream să o văd, şi nu pe cea pe care am văzut-o în realitate” – scrie Zsolt Torok, într-o postare pe Facebook.
DIANA DUŢU
diana.dutu@russmedia.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!