Nesimțirea pusă pe avarii

Sâmbătă dimineața. Orașul pare un mic furnicar. În mașini sau pe jos, arădenii se îndreaptă care înspre piață, care înspre supermarketuri. Nimic deosebit, nimic care să te scoată din minți. Până când ajungi în zona unui liceu central. Aici începe nebunia. Cu zeci de metri înainte de liceu mașinile stau împietrite, parcă lipite cu smoală de asfalt. Nimeni nu se mișcă, toată lumea așteaptă. Din când în când se mai înaintează câte doi – trei metri, apoi din nou motoarele „torc” în gol și încep întrebările: O fi vreun accident? Poate pleacă copiii în excursie și o fi parcat vreun autocar? O fi blocată prima bandă de vreo lucrare? Nimic din toate astea.

ARADON Opinii. Valurile veșnicei iresponsabilități

„Trebuie să rezistăm!” „Trebuie să-i avem pe copii în școli!” „Copiii noștri sunt responsabili!” Scurte îndemnuri auzite deja de luni de zile, sfaturi care mai de care mai atotștiutoare pentru părinți și tineri, îndemnuri la responsabilitate socială și civică. Dar pentru cine să fim responsabili?

ARADON Opinii. Un oraș în căutarea civilizației

Aradul nu e Timișoara. Aradul nu e Oradea. O spunem cu orice ocazie avem și o tot repetăm în speranța că cineva, deși nu știm exact cine, va face un efort pentru noi toți și va ridica Aradul la alte standarde. Dacă te plimbi pe străzile orașului, chiar și pe cele din centru, ai să vezi că Aradul ăsta murdar și plin de vopsele pe pereți nu este altceva decât rezultatul a ceea ce suntem noi.

ARADON Opinii. Credința întru COVID, vaccinurile din cutiile de pizza și bătaia pe Agheasmă

OPINII. Adio, careu! Bun-venit, școală!