Suntem într-o continuă competiție. Viața noastră seamănă cu o cursă fără sfârșit. Grăbiți, agitați, timorați permanent de urgența cuvântului ,,trebuie”. Dorind mereu să facem ,,totul”, am uitat cum este să nu faci ,,nimic”. Oare putem realiza cât de importantă este o clipă de trândăveală pentru trupul și spiritul nostru? Ce ar fi să renunțăm la falsele urgențe și să ne concentrăm asupra lucrurilor esențiale? Dacă ne-am face timp să ne trăim propria viață pur și simplu? Veți spune: imposibil! Asta este lene și lipsă de educație.