De multă vreme mă gândeam că după o săptămână de politică „râncedă”, de dezbateri care seamănă cu o placă defectă de pick-up, pe care acul patinează enervându-ne cu reluarea la nesfârşit a unui fragment, o seară de umor autentic ar fi la fel de binefăcătoare ca un duş după o călătorie lungă şi plicticoasă.
Ziaristul este adesea omul iluziilor. Nu pot să cred că există cineva în breasla noastră care să nu trăiască „împovărat” de iluzia că este ascultat, băgat în seamă şi că, fără îndoială, aduce crâmpeie de povaţă printre semenii săi. Dimpotrivă, sunt convins că fiecare dintre noi este prizonierul acestor iluzii.