Unii de-abia rezista la acea ceremonie, altii intervin chiar la preoti sa scurteze ceremonialul, toata lumea prin “nunta” se refera la petrecere. Cu cat a fost rochia mai ampla sau adusa “de-afara”, limuzina mirilor mai scumpa, restaurantul mai fitos, baloanele mai personalizate, tortul mai spectaculos, artificiile mai senzationale, cu atat inseamna ca nunta a fost mai reusita, si prin urmare intrarea mirilor in “randul lumii” a fost facuta “cu dreptul”. Oare?
Oare o nunta reusita garanteaza o casnicie reusita? Oare anii multi sau putini, fericiti sau nefericiti care urmeaza dupa o nunta au ceva in comun cu nunta in sine? Nu. Dar fiecare dintre noi vrem, pentru o noapte, sa fim print si printesa. E un strop de magie in viata noastra pe care ni-l dorim.
E de discutat si asupra acestui aspect, pentru ca atat de multe cupluri isi fac astazi nunta absolut singuri, fara nici cel mai mic ajutor si se ocupa de toate amanuntele inclusiv in noaptea nuntii, incat devine dificil de imaginat ca se mai simt print si printesa… dar acesta este deja un alt subiect de discutat… sa nu ma abat.
Apoi urmeaza “luna de miere”, care de foare multe ori se traduce in realitate prin “week-end-ul de miere” sau “saptamana de miere”. Si dupa ce si “luna de miere” a trecut, incepe intr-adevar casnicia.
E un lucru bun ca aproape toate cuplurile locuiesc impreuna dinainte de a se casatori, astfel sunt evitate multe surprize neplacute, multe descoperiri neplacute despre cealalta persoana, tabieturile sale.
Si totusi ceva se schimba odata cu casatoria… la inceput imperceptibil, apoi, odata cu trecerea anilor, tot mai vizibil.
Ce sa fie oare?
Misterul care invaluia cealalta persoana dispare usor-usor, unda de nesiguranta care facea ca totul sa aiba un iz de aventura dispare.. acum ca cealalta persoana e a noastra “cu acte”?
Celebrele “cine romantice” sunt acum puse in balanta, bugetul fiind comun : “Luam un neglije sexy, un vin bun, comandam mancare orientala acasa sau economisim banii sa ne luam si noi un sistem home cinema cum au Ionestii?”
Baia romantica cu spuma, cu esente afrodisiace, cu lumanari parfumate oare isi pierde usor-usor din savoare odata ce stiti amandoi ca nu mai are cine sa va surprinda, acum fiind o familie cu “acte in regula” si nici nu veti povesti a doua zi la birou, spre deliciul colegelor, in pauza de masa… sau odata ce stiti ca a doua zi va trebui sa curatati ceara de la lumanari scursa pe marginea cazii?
“Iubita mea” se transforma in “sotia mea” si proaspetele doamne se simt atat de minunat cand aud noul apelativ… Dar nu era oare mai dulce “iubita mea”
Mesajele haioase se transforma in telefoane scurte de genul: “Ai luat tu paine si apa plata sau iau eu?”, floricelele simple daruite fara motiv se transforma in buchete serioase si doar la ocazii clare “pentru sotie”… mesajele fierbinti pe mobil nu-si mai au rostul: “O sa platim prea mult mobilele, asteapta sa ajung la birou si daca am timp vorbim pe messenger, stii ca avem de platit rata la apartament!”
Si totusi casnicia te face sa te simti atat de implinit, de important, de iubit, apreciat, iti da echilibru.
Romantismul… oricum e in pericol de disparitie si din peisagistica vietii cotidiene… cat despre romantismul in casnicie… nu dispare… cred ca se metamorfozeaza si gasim alte resorturi in interiorul relatiei care sa o faca si sa o pastreze incitanta, unica.
Anonim 
