Nevoia de celalalt

Nu putine sunt cazurile când barbatii îsi exprima nemultumirile fata de anumite atitudini sau comportamente ale femeii. La fel de putine sunt si situatiile în care femeile accepta felul de a fi al barbatilor sau modul lor de a întelege viata. Practic, relatiile dintre sexe nu sunt decât o lupta continua, adesea inconstienta, între ambitiile, reprosurile si sensibilitatile fiecaruia. Viata ne-a demonstrat ca a trai lânga cineva, dincolo de perioada din ce în ce mai scurta a îndragostirii, reprezinta un pariu aproape pierdut cu linistea interioara. Dezamagirile, nemultumirile, frustrarile apar nu doar în singuratate, ci si atunci când avem lânga noi o persoana care, din varii motive, tinde sa ne victimizeze, sa arunce asupra noastra toata vina nefericirilor ei.

Câti dintre noi n-am regretat o relatie cu o persoana lânga care, initial, eram convinsi ca vom fi fericiti? Câti dintre noi n-am descoperit în persoana iubita defecte pe care doar timpul si scaderea pasiunii le-au facut vizibile? Asadar, viata de cuplu ridica „n” probleme pe care le privim cu luciditate abia în momentele în care pasiunea si sentimentele descresc, iar monotonia si rutina ajung sa domine.

Atunci constatam ca armonia si fericirea sunt prea scurte, iar unitatea cuplului poate fi salvata doar prin depasirea dificultatilor, nicidecum prin evitarea lor. În aceasta faza multe cupluri clacheaza, partenerii preferând despartirea, în speranta cautarii unei fericiri care s-ar putea dovedi la fel de trecatoare.

În timp, constientizam deci ca viata nu-i un început continuu de relatie si, pentru a fi cu adevarat împliniti, este necesara reconstructia a ceea ce înca nu s-a distrus.