Iar valurile de arestări şi procese nu sunt decât rezultatul acestei răfuieli. „Imediat după revoluţie, orice gând de bună guvernare a României a fost abandonat, în favoarea unei lupte cumplite pentru accederea la putere, în primul rînd pentru a ascunde crimele comise la revoluţie şi în timpul regimului comunist. Pentru închiderea gurii celor care nu au participat la revoluţie, dar ştiau adevăruri despre ea, s-au inventat certificatele de revoluţionar, iar posesorii acestora au primit funcţii, cu sarcina să le închidă gura adevăraţilor revoluţionari.A urmat etapa a doua: după punerea definitivă sub obroc a adevărului, cu larga complicitate a justiţiei, prioritară a devenit acumularea de averi, prin jefuirea sistematică şi sistemică a ţării. Printr-o continuă „perfecţionare” a celor care s-au perindat la putere, alcătuind un sistem intrapartinic caracterizat prin omerta, România a devenit un stat mafiot, cu instituţii nu doar cumpărate ci chiar conduse de către mafioţi. Un stat în care, după 26 de ani, 5% din bogaţii României trăiesc într-un lux orbitor, etalat cu nonşalanţă, pentru a arăta că nu există lege care să-i atingă, iar restul de 95% abia își duc zilele sub povara birurilor puse de către politicieni.

Lupta politică se dă acum, în cea mai mare parte, între cei cu potenţă financiară, obţinută prin jaf şi vânzarea ţării la mezat, pentru a scăpa de rigorile legii. Realizând că nu vor mai putea să-şi păstreze toţi averile şi puterea, au renunţat la omerta şi se toarnă unii pe alţii, fiecare clan mafiot dintre cele care, până acum aproape doi ani au format marea mafie, sperând că va rămâne la butoane. Chiar dacă nu direct, prin intermediul oamenilor lor plasaţi în instituţiile de forţă ale statului. Acolo se decide care corupţi intră la puşcărie şi care vor fi prezentaţi drept politicieni vrednici să conducă România”, spune Ion Stan.