„Nu am putut găsi un termen mai bun pentru a descrie dispozitivul”, spune Dr. Kagan. „Este capabil să preia informaţii dintr-o sursă externă, să le proceseze şi apoi să răspundă la ele în timp real”.

„Mini-creierele” au fost produse pentru prima dată în 2013, pentru a studia microcefalia, o afecţiune genetică în care creierul este prea mic, şi de atunci au fost folosite pentru cercetări privind dezvoltarea creierului. Dar aceasta este prima dată când au fost conectate şi au interacţionat cu un mediu extern, în acest caz un joc video.

Echipa de cercetare a crescut celule cerebrale umane cultivate din celule stem şi unele din embrioni de şoarece într-o colecţie de 800.000 de celule. Apoi a conectat acest „mini-creier” la jocul video prin intermediul unor electrozi care dezvăluiau pe ce parte se afla mingea şi la ce distanţă se afla de paletă, potrivit BBC.

Ca răspuns, celulele au produs o activitate electrică proprie. Acestea au consumat mai puţină energie pe măsură ce jocul a continuat. Dar atunci când mingea a trecut de o paletă şi jocul a reînceput cu mingea într-un punct aleatoriu, acestea au consumat mai multă energie pentru a se recalibra la o nouă situaţie imprevizibilă. Cu toate acestea, neavând conştiinţă, creierul nu ştie că joacă Pong în modul în care ar face-o un jucător uman, subliniază cercetătorii.

Dr. Kagan speră că tehnologia ar putea fi folosită în cele din urmă pentru a testa tratamente pentru boli neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer.

„Când oamenii se uită la ţesuturile dintr-o farfurie, în momentul de faţă văd dacă există sau nu activitate. Dar scopul celulelor cerebrale este de a procesa informaţii în timp real”, spune el. „Exploatarea adevăratei lor funcţii deblochează atât de multe alte domenii de cercetare care pot fi explorate într-un mod cuprinzător”.

În continuare, Dr. Kagan intenţionează să testeze impactul pe care îl are alcoolul asupra capacităţii „mini-creierului” de a juca Pong.

Dacă acesta reacţionează într-un mod similar cu un creier uman, acest lucru ar sublinia cât de eficient ar putea fi sistemul ca înlocuitor experimental.

Cu toate acestea, descrierea pe care Dr. Kagan o face sistemului său ca fiind sensibil, diferă de multe definiţii din dicţionare, care afirmă că aceasta înseamnă că are capacitatea de a avea sentimente şi senzaţii. Minicreierele vor deveni probabil mai complexe pe măsură ce cercetările avansează, dar echipa doctorului Kagan lucrează cu bioeticieni pentru a se asigura că nu creează accidental un creier conştient, cu toate problemele etice pe care le-ar ridica.

„Trebuie să privim această nouă tehnologie la fel ca şi industria informatică incipientă, când primii tranzistori erau prototipuri ciudate, nu foarte fiabile, dar, după ani de cercetare dedicată, au dus la minuni tehnologice uriaşe în întreaga lume”, spune el.

Cercetătorii în domeniul inteligenţei artificiale (AI) au produs deja dispozitive care îi pot învinge pe marii maeştri la şah.

Dar profesorul Karl Friston, de la University College London, care lucrează cu Dr. Kagan, spune: „Minicreierul a învăţat fără să fie învăţat şi astfel este mai adaptabil şi mai flexibil”.

Sursa:MEDIAFAX