‘Principala lecție a revoluției decembriste este că statul rus nu își poate permite să fie slab… Statul rus are valoare doar atunci când se poate apăra’, a declarat recent Konstantin Ciuicenko, ministrul justiției din Rusia.

Un grup de ofițeri, aristocrați și intelectuali au profitat de moartea țarului Alexandru I în decembrie 1825 pentru a organiza o revoltă inspirată de idei liberale care proveneau din Statele Unite și Europa și de exemple precum revolta din 1820 condusă de spaniolul Rafael del Riego.

‘Din scânteie va izbucni o flacără (…) Din lanțuri vom făuri săbii/Și din nou vom reaprinde focul libertății/Și cu aceasta ne vom năpusti împotriva țarilor’, scria poetul Aleksandr Odoevski.

Experții cred că actualele elite sunt pe deplin conștiente de faptul că Putin a greșit aprobând ceea ce este cunoscut sub numele de ‘operațiune militară specială’ din Ucraina și că, în plus, războiul este acum imposibil de câștigat, dar că aceste elite sunt legate de mâini și de picioare.

Agenții străini sunt noii decembriști

Uniunea Sovietică i-a idealizat pe decembriști, a căror revoltă a fost considerată primul precursor al revoluției care a pus capăt definitiv vechiului regim. Cu toate acestea, reacția oficialilor actuali și a autoproclamaților istorici ai Kremlinului este foarte diferită.

Ciuicenko consideră că rebelii de acum 200 de ani sunt precum agenții străini ai zilelor noastre, deoarece nu sunt doar oameni influențați de Occident, ci instrumente de influență folosite pentru a destabiliza situația politică internă.

În ochii Kremlinului, și deși nu a avut niciun fel de legătură cu elitele, un decembrist de manual ar fi liderul opoziției, Aleksei Navalnîi – ucis într-o închisoare arctică, potrivit susținătorilor săi -, deoarece ideile sale erau departe de interesele poporului rus.

Nu contează prea mult că decembriștii, susținuți de poetul Aleksandr Pușkin, au căutat, printre altele, să pună capăt iobăgiei, să introducă o ordine constituțională, să desființeze clasele sociale și să surmonteze înapoierea economică și tehnologică a Rusiei în comparație cu restul Europei.

Această revoltă ar fi putut schimba istoria Rusiei, dar, potrivit multor experți, reprimarea ei a adâncit izolarea Rusiei, a radicalizat disidența – Alexandru al II-lea avea să fie asasinat într-un atac terorist – și a amânat schimbarea: iobăgia nu a fost abolită decât în 1861, prima Dumă (parlamentul rus – n.r.) nu a fost creată decât în 1905, iar autocrația a rezistat până în 1917.

Umbra lui Prigojin

Amintirea revoltei armate a lui Evgheni Prigojin din iunie 2023 continuă să-i bântuie pe ruși. Fondatorul Grupului Wagner a murit trei luni mai târziu, în circumstanțe misterioase, într-un accident de avion pentru care susținătorii săi îl învinovățesc pe Putin.

Prin comparație, Ciuicenko a considerat că, ‘din păcate, monarhia era foarte liberală, aș spune chiar prea nobilă, dacă ne uităm la modul în care au fost pedepsiți decembriștii pentru revolta lor’.

‘Acest lucru demonstrează o anumită, și poate chiar remarcabilă, slăbiciune a monarhului absolut și a regimului său politic’, a spus el, făcând aluzie la faptul că doar cinci decembriști au fost spânzurați, iar restul trimiși în Siberia.

Autoarea cărții ‘Complici’, Aleksandra Prokopenko, consideră că elita rusă, de la înalți funcționari la oligarhi și intelectuali, și-a pierdut de mult timp capacitatea de a influența viața politică. Singura încercare recentă a fost condusă de Dmitri Kozak, care a propus o reformă politică înainte de a părăsi funcția de șef adjunct al Administrației Prezidențiale.

Putin i-a transformat pe guvernatori la simpli administratori, a făcut înțelegeri cu oligarhii care le-a permis acestora să-și umple buzunarele în urma privatizărilor cu condiția să stea departe de politică și a acordat Serviciului Federal de Securitate controlul asupra tuturor numirilor.

Când cineva precum Prigojin, magnatul Mihail Hodorkovski, figurile opoziției Navalnîi și Boris Nemțov sau ministrul economiei, Aleksei Uliukaiev, încalcă consemnul stabilit, este aspru pedepsit.

Noile elite, rezistența la schimbare

Experții cred că doar câțiva fanatici își doresc ca războiul să continue până la victoria finală. Problema este că nimeni nu poate opri luptele, deoarece elita concurează pentru resurse, nu pentru influență politică.

Kremlinul înțelege că, în perspectiva perioadei postbelice, trebuie să-i elimine și să-i marginalizeze pe cei care se opun războiului și politicii de antagonism agresiv față de Occident.

De aceea, Putin se referă în mod constant la veteranii de război și la muncitorii din complexul militar-industrial și la familiile acestora drept ‘noile elite rusești’.

‘Nu ți-e frică să lași soarta țării în mâinile lor’, a declarat Putin la recenta sa conferință de presă anuală.

Această categorie de oameni datorează totul statului paternalist – copiii lor sunt școlarizați la cele mai bune universități din țară – și, prin urmare, sunt pregătiți să-l apere împotriva oricărei amenințări, în special din partea unei ipotetice coloane a cincea.

Incapabile să facă acest lucru din interiorul sistemului, elitele se bazează în continuare pe intervenția străină. Ultima speranță este președintele american Donald Trump și planul său de pace pentru Ucraina, conchide EFE în analiza sa.

Sursa: AGERPRES