The Guardian relatează că în Islanda, datorită duratei de 4-5 ore a luminei zilei, oamenii medievali considerau că se datorează fantomelor care cutreieră pământul. Eybyggja, o saga islandeză, include povestea unui fermier care participă la o sărbătoare de Crăciun alături de vecinii lui, sunt însoțiți de fantome. El își sfătuiește oaspeții să-și scuture noroiul de pe haine și să-i stropească pe cei din jur cu el. Ce-i care încearcă să opună rezistență se vor îmbolnăvi și mor.

În sudul Suediei, Norvegiei și Danemarcei există creatura mitologică asemănătoare unui gnom, numit Nisse, sau în restul Suediei este numit Tomte. Deseori, fermierii așează boluri cu terci de orez în pragul ușii pentru a liniști aceste spirite scunde, care au și barbă albă. În cazul în care sunt tratate bine, ele protejează familia, dar și animalele de diferite boli și nenorociri. În cazul în care sunt insultate, ele pot fura obiecte, mutila sau ucide.

În 1812, a apărut ideea că Sfântul Nicolae intră în casă pe horn, într-o carte a lui Washington Irving. Înainte, însă, vetrele din gospodării erau vizitate frecvent de spirite. Deseori, zeul nordic, Odin, la solstițiul de iarnă, intra în casă prin horn.

În Anglia, în interiorul hornului, pentru a pedepsi vrăjitoarele, inima unui taur era străpunsă cu cuie de fie și spini și agățată.

În folclorul italian, Befana, era o vrăjitoare care pătrundea și ea pe horn pentru a cadorisi locuitorii în ajunul Bobotezei. Portretul ei o ilustrează călărind o mătură și plină cu funingine. Copiii îl întâmpinau cu un mic pahar de vin și mâncare. Aceștia sunt răsplătiți cu bomboane, dacă sunt cuminți, în caz contrar, primesc o bucată de cărbune.

Norvegienii ascund toate măturile înainte de a merge la culcare deoarece cred că vrăjitoarele ies în Ajunul Crăciunului călare pe mături.

Krampus este o figură din folclorul austro-bavarez și este terifiantă. Este păros, cu coarne de capră și copite despicate. Pentru a-i bate pe copiii obraznici, are crengi de mesteacăn, iar pe cei foarte recalcitranți îi mănâncă sau îi duce în iad.

În Islanda există și Greyela, o femeie uriașă al cărei fel principal este carnea copiilor răutăcioși. Are și o pisică uriașă și rea, care la rândul ei mănâncă oamenii care nu au primit haine noi de Crăciun. Mitul izvorăște din tradiția de a da haine noi celor care și-au terminat toate treburile până la Crăciun.

Tot în Islanda, Băieții Yule sunt un grup cu 13 membrii care vizitează pe rând copiii, în cele 13 nopți înaintea Crăciunului. Copiii pun un pantof în fereastra dormitorului lor, în loc de ciorapi, cei cuminți urmând să primească dulciuri, iar cei răi un cartof putrezit.

Un basm foarte popular vine din vestul Ucrainei. Este vorba despre o văduvă săracă, ce locuia cu copiii ei. Într-o zi, a observat că un con de pin a căzut dintr-o ramură și a prins rădăcini în casa lor. Familia l-a îngrijit, bradul a început să crească, însă nu și-au putut permite să-l împodobească. Legenda spune că unii păianjeni le-au auzit suspinele și au creat pânze frumoase pe copac. În zilele noastre, ucrainienii nu mătură pânzele de păianjen, deoarece consideră că aduc noroc în noul an.

SURSA: BIHON.RO