Disputele politico-ecnomice au cunoscut momente de adevărată criză, cum a fost în 1996, când Boris Elţân şi Leonid Kucima au fost nevoiţi să se întâlnească tete-a-tete pentru a aborda două chestiuni fierbinţi – flora rusească de la Marea Neagră şi statutul Sevastopolului.
Schimbarea puterii de la Kiev, în urma revoluţiei portocalii, a complicat şi mai mult relaţiile Ucrainei cu gigantul de la Răsărit.
Dacă politico-militar, disputele ruso-ucrainene sunt generate de statutul bazei navale ruseşti din Marea Neagră de la Sevastopol, pentru care Rusia plăteşte … chirie Ucrainei, economic, mărul discordiei pare să fie apropierea evidentă a Kiev-ului de Uniunea Europeană.
La câteva zile după ce Bruxelles-ul acorda Ucrainei statutul de economie de piaţă funcţională, ruşii veneau cu declaraţia-şoc de majorare a preţului gazelor pentru Ucraina, invocând chiar principiile… economiei de piaţă. Pentru mulţi observatori, retensionarea relaţiilor ruso-ucrainene are legătură cu eşecul Moscovei în a-şi mai controla politic fosta provincie, după succesul revoluţiei portocalii şi apropierea Ucrainei de Occident.
Are de asemenea legătură cu refuzul Ucrainei de a accepta planul Kozac, propus de Moscova pentru soluţionarea crizei transnistrene. Noul lider de la Kiev, Victor Iuşcenko a adoptat o atitudine diplomatică faţă de Rusia, pe care a numit-o un partener important şi a vizitat-o în premieră, la preluarea funcţiei. Kievul şi-a urmărit însă propriile interese politice, pe măsură ce liderii portocalii îşi consolidau puterea.
Retensionarea relaţiilor ruso-ucrainene, o dată cu recentul război al gazelor a determinat presa din ambele ţări să readucă în discuţie teme mai vechi. Au apărut scenarii – unele fanteziste. Că în contrapartidă la tăierea gazului, Kievul va pune pe tavă americanilor secretele militare ale ruşilor. Asta după ce, desigur, a umflat bine chiria de parcare a flotei ruseşti din Marea Neagră în portul Sevastopol.
Citiți principiile noastre de moderare aici!