Documentul, intitulat ‘Raportul de diagnostic al Educației și Cercetării din România. Realizările prezente și implicații pentru noi reforme în domeniu (Raportul QX)’, este asumat de ministrul Daniel David, nefiind un document al Guvernului sau al Ministerului Educației și Cercetării.

‘Învățământul preuniversitar obligatoriu – preșcolar-primar-gimnazial-liceal – trebuie să transfere, prin educație, cele opt competențe cheie, prin care absolvenții să devină buni specialiști, buni cetățeni și oameni satisfăcuți de propria viață. Educația antepreșcolară trebuie generalizată și regândită pentru a asigura prerechizitele necesare învățământului obligatoriu. Absolvenții trebuie să se poată integra eficient pe piața muncii (nivelul 3 de calificare după clasa a XI-a, respectiv nivelul 4 după absolvirea liceului) și/sau să-și continue studiile la nivel postliceal și/sau universitar. Formarea de resursă umană trebuie să se facă în contextul asimilării eficiente a competențelor, dar și al accentuării înțelegerii modalității de generare științifică a cunoștințelor declarative și procedurale și a valorilor cuprinse în acestea – lucru considerat până acum esențial, mai ales pentru învățământul superior -, pentru a-și dezvolta competențele prin învățare pe parcursul vieții și ca antidot la pseudoștiință/pseudocunoaștere’, se arată într-o sinteză a raportului.

Potrivit documentului, ‘sistemului național de învățământ superior trebuie să aibă ca scop formarea de resursă umană înalt calificată (calificările 5/6 – licență; 7 – master; 8 – doctorat), care să își păstreze și să își dezvolte competențele prin învățare pe tot parcursul vieții’.

‘În timp ce calificările 5/6 ar trebui să genereze conexiune directă cu piața muncii existentă – mai specifică în domeniile cu accent vocațional și mai generală (la nivelul unei culturi generale de specialitate) în celelalte domenii -, calificările de nivel 7/8 ar trebui să accentueze specializările și astfel să dinamizeze și să dezvolte noi segmente ale pieței muncii. Formarea de resursă umană trebuie să se facă în contextul generării și/sau utilizării celei mai avansate cunoașteri științifice, astfel încât absolvenții să nu rămână prizonierii cunoașterii asimilate în timpul studiului, cunoaștere care în timp devine depășită, ci să înțeleagă și modalitatea de generare a acestei cunoașteri, pentru a se putea dezvolta, asimilând noile dezvoltări ale științei’, se menționează în raport.

Documentul relevă în ceea ce privește sistemul național de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI) ‘o arhitectură depășită (fragmentată, greu de coordonat, prost distribuită la nivel național și cu suprapuneri care frânează dezvoltarea și irosește resurse), care nu atrage resurse internaționale majore și este vulnerabil la ‘brain drain”.

În CDI, față de potențialul pe care îl are, România, a șasea țară a Uniunii Europene ca mărime a populației, ‘produce prea puțină cunoaștere, din cunoașterea produsă prea puțină este de calitate, iar din cunoașterea de calitate prea puțină este de concepție românească’.

‘În plus, resursa umană este demotivată și angajată uneori necompetitiv. Prin reformele propuse, arhitectura sistemului național de CDI va include actori diverși, dar (a) cu misiuni diferite – satisfăcând astfel mai bine nevoile țării, (b) cu coordonări între ei, care să genereze cunoaștere cumulativă performantă, fără suprapuneri care să consume resurse și (c) cu o masă critică mai mare – contând la nivel de competitivitate și clasamente internaționale și eficientizând costurile. Resursa umană va deveni mai competitivă și mai bine finanțată. După reformele propuse, sistemul național de CDI va genera cunoaștere științifică avansată, cu impact asupra inovațiilor tehnologice și culturale’, se punctează în document.

Sursa: AGERPRES