“Rata de ocupare a forţei de muncă în România este o catastrofă. Dacă vă uitaţi, la categoria de vârstă între 20 şi 64 de ani, aceasta este de 69%. România speră să atingă 74,7% în 2030, faţă de ţinta de 78% la nivelul UE. Dar, nu există nicio mişcare anume în această direcţie. (…) Asta înseamnă că aproape 40% dintre potenţialii oameni de pe piaţa muncii nu sunt activi. Şi dacă luăm în considerare migraţia se creează tensiunea pe care o avem acum. Dacă privim din perspectiva ratei de ocupare a forţei de muncă, pentru bărbaţi aceasta este de 78,2%, iar pentru femei de 59,5%. Există, aşadar, un decalaj de gen de 18,7, unul dintre cele mai mari din Europa”, a spus Pîslaru, la Conferinţa la nivel înalt privind abordarea deficitului şi a excedentului de forţă de muncă din Europa, de la Bucureşti.

Acesta crede că problema deficitului de forţă de muncă şi de competenţe nu este una sectorială şi nici una pe termen scurt. El a precizat, în context, că presiunea va creşte în perioada 2032 – 2034 când generaţia “decreţeilor” se va pensiona.

“Nu există nicio modalitate ca această ţară să evolueze fără a investi în capitalul uman. Şi nu este vorba despre cheltuieli, ci despre investiţii. Are beneficii. Şi chiar acum, costul inacţiunii este de fapt uriaş. Şi vom fi într-un punct fără întoarcere foarte curând, mai ales când se adaugă problema pensionării, unde o generaţie mare, numită generaţia decreţeilor, se va pensiona. Acest lucru se va întâmpla în 2032 şi 2034. Şi atunci presiunea va fi cu adevărat uriaşă, deoarece vor exista mulţi oameni care se vor îndrepta spre pensionare, iar piaţa muncii se va contracta şi mai mult”, a mai afirmat Dragoş Pîslaru.

Potrivit ministrului, agenda în ceea ce priveşte deficitul de forţă de muncă şi de competenţe din România nu este una foarte fericită.

“În România nu se înţelege pe deplin că există – ceea ce economiştii numesc – o capcană a veniturilor medii. O ţară nu poate creşte pe baza consumului şi recupera decalajul mai mult decât un anumit nivel permis de productivitatea totală a ţării. Şi dacă vrem să depăşim acest nivel, singurii doi factori acceptaţi de profesori şi teoreticieni, pe de o parte, şi de toate guvernele, pe de altă parte, sunt că trebuie să investeşti în două lucruri principale. Capitalul uman, care include competenţe, şi inovaţia, care include modernizarea tehnologiei”, a remarcat Pîslaru.

El a adăugat că, în privinţa ocupării de forţă de muncă, există, într-adevăr, măsuri care utilizează oportunităţi, bani şi proiecte finanţate de UE, dar nu şi o politică consecventă, integrată, care să includă economia, finanţele, munca, educaţia, sănătatea ş.a.m.d.

“Şi, nu în ultimul rând, avem o problemă a sărăciei, care este foarte ridicată în România. Desigur, sărăcia, după cum ştim, afectează complet piaţa muncii. Vorbesc aici despre sărăcia internă, cu o mare parte a populaţiei active care încă rămâne, undeva la un milion, în jurul salariului minim. Şi pentru asta salut lansarea Strategiei Europene Anti-sărăcie”, a mai arătat Pîslaru.

Acesta consideră, totodată, că singura modalitate a României de a avansa este să nu se bazeze exclusiv pe fondurile UE, ci şi pe bugetul naţional şi pe investiţiile din mediul privat.

“Alegerea României a fost să aibă aproximativ 21.000 de proiecte în PNRR. Acum avem un stoc de 8.000 de proiecte de coeziune, foarte mici, foarte dispersate, foarte dificil de gestionat. Singura modalitate a României de a avansa nu este doar concentrarea pe fondurile UE, ci este să privim fondurile europene ca fiind o treime din resurse, banii naţionali o altă treime, iar sectorul privat cealaltă treime. Cu acest model ‘Trinitate’ putem avea de fapt un buget de aproximativ 200 de miliarde de euro disponibil pentru perioada 2028-2034. Este singura modalitate de a avansa şi prin care putem aborda cu adevărat probleme care nu sunt sectoriale, ci critice pentru dezvoltarea României”, a subliniat Pîslaru.

Conferinţa la nivel înalt privind abordarea deficitului şi a excedentului de forţă de muncă din Europa a avut loc, joi şi vineri, la Bucureşti.

Conform organizatorilor, ELA şi EURES, deficitul de forţă de muncă continuă să afecteze aproape toate tipurile de ocupaţii în cel puţin o ţară europeană. Cea mai mare presiune se resimte în sănătate, construcţii şi ocupaţiile tehnice, potrivit unui raport al Autorităţii Europene a Muncii.

În ansamblu, raportul sugerează că Europa nu se mai confruntă doar cu deficite de forţă de muncă pe termen scurt. În multe sectoare, problema devine structurală iar abordarea ei va necesita măsuri pe termen lung, inclusiv condiţii de muncă mai bune, formare profesională mai solidă şi o cooperare transfrontalieră strânsă.

Sursa: AGERPRES