Numai că Mihalcea nu era singurul care trebuia să plătească „cu capul” pentru dezamăgitorul start de sezon. Aceeaşi soartă o merita şi directorul general al clubului, Decebal Grădinariu. Omul care nu a ezitat să se pozeze cu toate transferurile ratate, gen Şt. Grigorie, Roman ori Izet, asumându-şi – mai apoi – despărţirile cu o lejeritate enervantă. Că doar nu vorbea pe banii lui, ci pe cei ai Primăriei şi a unor sponsori care ţin la blazonul clubului fanion al Aradului. Şi ce dacă s-au mai dat şi niscaiva prime de instalare ? Are „balta peşte”…

Nu vrem să vorbim acum despre moralitatea lui Grădinariu de a ocupa o asemenea funcţie importantă în cadrul clubului UTA, după „episodul Ungaria”. La urma-urmei, fiecare merită o a doua şansă. Dar câtă vreme politica de transferuri din această toamnă, atât la nivel de jucători, cât şi la nivelul băncii tehnice, s-a dovedit a fi una falimentară, de bun simţ ar fi trebuit să te gândeşti la o demisie de onoare. Numai că directorul general al grupării alb-roşii nu are astfel de gânduri, filozofând despre fotbal, mai ceva ca Gigi Becali. Diferenţa este că patronul FCSB o face pe banii lui, câtă vreme Grădinariu (mai) bate câmpii cu graţie pe banii noştri, ai arădenilor.