O partidă între Poli Timişoara şi UTA este, orice s-ar spune, un derby adevărat. Nu doar al acestui colţ de ţară, ci al întregului fotbal românesc. Sportul rege s-a practicat, pentru prima dată, în Arad, apoi pe Bega.
Între cele două oraşe există o rivalitate mare, veche, nu numai sportivă. Uneori, s-a ajuns la o duşmănie de moarte, dusă la extrem. Aradul n-a acceptat, decenii de-a rândul, supremaţia bănăţeană, reducerea la un simplu accesoriu regional. Mai mult, şi-a dovedit, în timp, superioritatea, UTA fiind cel mai titrat club din afara Capitalei.
La Timişoara, să batem la Timişoara!
…scandau suporterii „Bătrânei Doamne” la ultimul meci, contra Jiului. Nu întâmplător. Pentru fanii noştri, pentru arădeni în general, o victorie împotriva principalilor adversari este mai presus de orice. Este vorba despre pasiuni, despre orgolii şi ambiţii uriaşe. Ne aducem aminte cu atâta plăcere de acel triumf în deplasare, cu scorul de 4-3, din anul 2002, când UTA a revenit de la 0-2 reducând la tăcere stadionul „Dan Păltinişanu”. Chitescu puncta în minutele de prelungiri, declanşând fiesta alb-roşie. Atunci am fost „naşii” lor; asta ne dorim şi acum.
Un simplu joc
În schimb, tabăra arădeană pare să privească disputa cu alţi ochi. „Nu este un meci pe care să-l pregătim în mod special. E un joc obişnuit de campionat. Realizez ce înseamnă, aici, un UTA – Poli, totuşi nu este comparabil cu un Steaua – Dinamo” – a afirmat antrenorul Lăcătuş. Cert este că „principalul” utist nu îşi doreşte să inflameze atmosfera şi aşa încărcată. Pentru că ne este greu să credem că actualii componenţi ai formaţiei, în frunte cu antrenorul lor, nu ar înţelege miza ciocnirii. Iată ce spune, în continuarea acestei idei, purtătorul de cuvânt Marius Mitran: „Meciul este unul oarecare pentru echipa ce va intra pe teren. Deosebit e pentru cei din tribune şi pentru noi, oamenii din club. Antrenorul Lăcătuş nu îi acordă o atenţie specială, tratându-l precum pe celelalte, adică foarte serios, responsabil. Am aflat şi eu, de când sunt aici, de extraordinara rivalitate între bănăţeni şi arădeni, dintre Poli şi UTA”.
Fact-box
Cerere deosebită
Evident, interesul este mare în oraşul nostru. Fanilor arădeni li s-au pus la dispoziţie, prin club, 1.000 de bilete (ce urmează să fie distribuite), încercându-se suplimentarea lor până la 1.500-2.000. Se vizează o colaborare strânsă cu Jandarmeria, pentru ca securitatea susţinătorilor înainte, în timpul şi la finele jocului să fie garantată. „Nu ne este indiferent ce se întâmplă cu suporterii noştri” – mărturiseşte Mitran. Preţul biletelor – stabilit de oficialii timişeni – variază între 10 RON (peluze), 13 RON (tribunele I, II) respectiv 16 RON (tribuna 0).
A.H.
Trimite articolul
XBAI BAIATULE TU SPUI CA NU SE COMPARA CU CCA-SECU??
VAI DE TINE VA FI DACA PIERDE UTA!!!
Timisoara!!!!!
VENIM PESTE VOI !!!!!!!!
Daca pina acum ti s-au trecut cu vederea unele insuccese la meciul acesta nu cred ca ti se va ierta insuccesul, asa ca ATENTIE LACATUS poate fi cel mai important meci al tau la UTA de aici ti se va hotari soarta in fata suporterilor si viitorul tau la UTA
Mitran asta nu stie ca Aradul a facut parte din Regiunea Banat inainte de 1967 cu capitala la Timisoara ?! Deci Banatu-i fruncea !!!
“Sportul rege s-a practicat, pentru prima dată, în Arad, apoi pe Bega.”
Cum vine asta, “pe Bega?” Sportul rege e polo-ul? Sau daca e pe BEga, poate ca hokey. NU contest. in orice caz, Football prima oara la Timisoara s-a jucat.