Puține zile ne despart de momentul în care UTA, mândria Aradului, împlinește 75 de ani. Evenimentul se va produce sâmbătă, însă clubul nu va putea face o sărbătoare, noul coronavirus punând stăpânire pe lume. Cu sprijinul celor de la UTA vă vom prezenta mai multe “seriale”, de la începuturile acestei frumoase povești.

Baronul avea ideea de zece ani!

În numărul din 1 februarie 1935, Gazeta Sporturilor publică o știre: ”Delegatul echipei AMEFA a fost în ultimul timp la Budapesta, unde a continuat tratativele pentru cumpărarea celor doi jucători originari din România, frații Szaniszlo”. Discuțiile erau încheiate cu succes.

Articolul continuă cu un subtitlu banal, ”În preajma balonului rotund”, care ascunde ceva ce se va dovedi important: ”Baronul Neuman din Arad a revenit la sentimente mai bune față de AMEFA. Deocamdată nu mai are intenția de a forma clubul Textiliana, ci va urmări modul cum se va complace AMEFA în returul campionatului”. Francisc Neuman avea atunci 25 de ani.

Anul 1945…

La un deceniu și exact nouă zile de la știrea de mai sus, Gazeta Sporturilor anunță că în Cluj lua ființă Clubul Muncitoresc, CMC. Conexiunea cu Aradul o face Zoltan Szaniszlo II. Era coechipier cu: Alexandru MARKI, Moise VASS, Ioan REINHARDT, Jozsef PERENYI (așa era prezentat Petschovsky în acel articol), Ludovic BONYHADI, Francisc Spielmann, Farcaș, Iuliu Bodola, Kovacs II și Kovacs V. După o lună, în martie, Reinhardt s-a întors acasă, la Arad, în curtea echipei Gloria.

Fotbaliștii nu erau străini unii de alții. Petschovsky fusese coleg cu Bodola și Spielmann în echipa Clubului Atletic Oradea, campioana Ungariei din 1943. Orașul din Țara Crișurilor fusese parte a țării vecine înainte până să se termine războiul.

Deschizătorii de drum…

… sunt cei reținuți din amicalul cu Banatul Sînnicolau Mic, pierdut cu 3-2 de echipa pe care Francisc Neuman o înființase după o întâlnire desfășurată pe 18 aprilie. Condusă în acel prim joc, din 28 mai 1945, de un trio tehnic format de Jozsef Szallay, Francisc Dvorzsak și Gheorghe Albu, ITA îi alinia pe Tudor – Bocșa, Tămaș, Lingurar, Dvorzsak, Szurdi, Găluț, Mărienuț, Haller, Coșniță, Brosovszky. Meciul s-a jucat pe arena Gloria, pe o suprafață de zgură. Peste timp au supraviețuit și autorii golurilor roș-albe: Brosovszky și Mărienuț.

Venim azi cu o precizare, înainte cu trei zile, ITA mai disputase un joc. ”La primul match, ITA a învins Vulturul cu 6-2 (0-0)”, titra ziarul arădean Patriotul, care a catalogat meciul drept unul ”de antrenament”. Formația era aceeași, din păcate nu sunt amintiți marcatorii.

Baronul avea să se orienteze rapid spre fotbaliști cu greutate. Din lotul inițial vor rămâne pe loc numai Brosovszky și Szurdi.

A atras atenția publicului

În Sportul Popular din 8 aprilie se scrie că ITA se numără printre echipele reconfigurate așa cum se cerea, adică sindicale. Alături de AMEFA – clubul micilor industriași, Gloria – clubul funcționarilor publici, CFR, Astra ”și altele”. Gazeta Sporturilor titrează, pe 29 iunie 1945: ”Toth III se stabilește la Arad. O nouă grupare arădeană, ITA, a solicitat transferarea jucătorului ungur”. El e primul fotbalist de calibru european sosit aici.

Neuman, un om rar întâlnit

Sportul Popular face un reportaj la Arad, transmite țării că totul e în grafic și prezintă conducerea clubului, în frunte cu baronul Francisc Neuman, președinte de onoare: ”un om de bine rar întâlnit, care cunoaște nevoile muncitorești și le satisface totdeauna”. Victor Moșoiu, președinte, și Andrei Herzog, președinte activ, ”doi sportivi”, apoi inginerul Bobeș, vicepreședinte. Sub ei, un comitet de conducere format din opt membri: muncitorii Iosif Nedici (președinte al comitetului de fabrică), Böhm, Ladislau Vogel, Magory, Francisc Marian și funcționarii dr. Isekutz, Beilis și Eichner.

Beilis – omul din umbră

Asupra penultimului stăruim. Cu experiență mare în fotbal, îi câștigase lui Francisc Neuman încrederea. Avea conexiuni peste tot; multe erau rezultate din trecutul său de ziarist la Gazeta Sporturilor, fusese singurul jurnalist care însoțise echipa națională în Uruguay, la Mondialul din 1930. Moritz (Marcel) Beilis scăpase cu viață din lagărele de exterminare naziste, iar în 1945 s-a întors în România și a venit lângă Baron. Fără ca numele său să apară prin presă, are un aport mare la convingerea aproape tuturor fotbaliștilor să accepte ofertele lui Francisc Neuman. A emigrat și el după naționalizare, a ajuns în Franța și și-a reluat vechea ocupație, semnând în publicația L’Humanite. A rămas mult timp în relații cu Francisc Neuman, inclusiv de afaceri, după cum îi mărturisea în anul 1967, la Paris, lui Ștefan Stănculescu, unul din marii antrenori ai României.

Transferuri foarte tari

La început de iulie, e anunțat începutul tratativelor cu Petschovsky și Meszaros. Cei doi fuseseră curtați de aproape toate echipele importante din țară. Pentru Petschovsky, Ripensia oferea 1 milion!

Meszaros ajunge primul la Arad și e remarcat într-un meci în care selecționata orașului (din care mai fac parte Seprenyi – Dogmanoff, Szurdi, Jivan, Popa, Kovacs II, Bretoteanu, Șmilovici, Berindeanu, Pop și Palfi) învinge Bucureștiul lui Simatoc, Ilie Oană, Negrescu ori Șiclovan cu 2-1. Arădenii joacă apoi împotriva Brașovului și îi mai aliniază pe MERCEA și Brosovszky.

Pe 19 septembrie, ITA și Ferar Cluj (noua denumire a celor de la Clubul Atletic) ajungeau la înțelegere, iar Marki, Reinhardt și Vass deveneau arădeni cu acte în regulă. În trupa clujeană era înregimentat FARMATI.