Pentru că, din 1992 încoace, alegerile din municipiu au câteva trăsături comune, unele caracteristici care au fost prezente în toate ciclurile electorale. Forţând termenul, mi-am permis să le numesc „cutume”. Să le luăm pe rând.
O primă constantă, este aceea că nici un primar nu a fost reales la finalul mandatului de patru ani. Cristian Moisescu, în 1996, a trebuit să-i cedeze locul lui Dumitru Branc. Acesta n-a reuşit să-şi ducă mandatul la capăt – a dispărut, la un moment dat, din „peisaj”, a fost căutat de poliţie mai bine de un an, pentru nişte acuzaţii de natură penală; doi ani şi ceva, Valentin Paul Neamţ a asigurat interimatul de primar. În 2000, a venit la Primărie Dorel Popa, care avea să fie detronat în 2004 de Gheorghe Falcă. Întrebarea este următoarea: va avea Falcă destinul predecesorilor sau cu el se va infirma regula? De fapt, întrebarea se poate pune şi altfel: va fi electoratul arădean consecvent în modalitatea sa de a vota?
A doua cutumă este aceea că fiecare primar a plătit pentru faptele sale, a fost sancţionat pentru ceea ce a făcut rău ori pentru ceea ce n-a făcut. Lui Cristian Moisescu i s-a reproşat că a făcut puţin pentru Arad şi prea mult pentru cultele neoprotestante. Cum Branc n-a mai intrat în cursă, Valentin Paul Neamţ a fost perceput ca un primar molatic, excesiv de prudent, poate chiar şters. Dorel Popa a fost primul care a început să se încadreze în ceea ce presupune funcţia de primar, dar a plătit scump pentru afacerile Casarom şi, mai ales, Parktronic. Acum e rândul lui Gheorghe Falcă să testeze electoratul: a făcut mai mult decât toţi predecesorii săi – şi bune, dar şi rele. Afacerile Recons, Fabrica de zahăr, din nou Casarom etc. sunt chemate, împreună cu Gh. Falcă, în faţa exigenţilor alegătrori arădeni. Se va păstra cutuma? Va fi Falcă primul primar reales?
A treia cutumă: nici un primar post-decembrist n-a fost ales din primul tur. În 1992, am avut un tur secund cu Cristian Moisescu şi Nelu Aristide Dragomir. În 1996 „finala” s-a desfăşurat între Dan Ivan şi Dumitru Branc. Anul 2000 i-a adus în al doilea tur de scrutin pe Dorel Popa şi Ovidiu Marian. În 2004, Dorel Popa a câştigat primul tur, dar l-a pierdut pe al doilea, în faţa lui Gheorghe Falcă. Aşadar, vom avea din nou, după regula care a funcţionat în cele patru scrutine anterioare, un al doilea tur?
Sunt trei „cutume” sau „reguli” care definesc o oarecare constantă a electoratului arădean. O constantă ce ţine de mentalitate, o probă de consecvenţă care sugerează că arădenii nu votează anapoda, că fie din considerente ce ţin de factorul emoţional, fie din considerente ce ţin de principii cetăţeanul arădean este mereu egal cu sine. Ceea ce nu-i de ici de colo. Rămâne de văzut dacă arădeanul va reconfirma regulile ori va veni cu altele. Răspunsul, peste doar trei săptămâni.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!