Vedem la televizor arestări spectaculoase, care în scurt timp se lasă cu eliberarea celor în cauză, vedem parlamentari, miniştri care dau zilnic cu subsemnatul la DNA. Pe ecranul televizorului, pare că România a declanşat un război de mari proporţii pentru stârpirea acestui flagel. În realitate, însă, lucrurile stau cu totul altfel.
Ultimul raport al Transparency International România arată cât se poate de clar că, în ultimul an, nu s-au reuşit paşi semnificativi în lupta anticorupţie, existând în continuare probleme, în special în sănătate, educaţie, achiziţii publice, contracte de infrastructură şi administraţie publică locală.
De fapt, în acest din urmă domeniu, cel puţin la nivelul judeţului Arad, n-am avut corupţi în aceşti 17 ani, cu două mici excepţii, de-a dreptul hilare: un pesedist care a luat mită pentru o masă în piaţă şi un primar care a folosit în interes personal telefonul celular şi maşina de serviciu. Aşa arată lupta anticorupţie la Arad. În timp ce politicienii noştri locali şi-au burduşit buzunarele timp de 17 ani, fără ca cineva să-i deranjeze.
Avem politicieni care au venit în Arad cu mâinile în buzunare, au cerşit un acoperiş deasupra capului de la Primărie, iar acum se lăfăie în palate şi umblă cu limuzine de zeci de mii de euro. Au firme pe numele unor apropiaţi, învârt licitaţii de miliarde de lei, împart banul public ca pe un bun personal. Avem politicieni care altădată nu-şi permiteau o pereche de blugi de la Piaţa Solară, iar acum se îmbracă în Armani şi Hugo Boss. Care n-au fost în viaţa lor într-o excursie, măcar la Peştera Urşilor, din lipsa banilor, iar acum îşi petrec concediile în staţiunile de lux ale lumii. Avem firme de construcţii care au plecat de la o roabă şi două lopeţi, iar în câteva luni au prins contracte de zeci de miliarde.
Sunt o mulţime de nereguli în administraţia publică locală şi judeţeană, iar lucrurile, mai mult ca sigur, aşa stau şi la Bihor, Timiş, Iaşi, Constanţa etc. Presa locală semnalează toate aceste nereguli zi de zi, însă, nimeni nu vede, nimeni nu aude. Nici măcar presa naţională, cu mici excepţii. În 17 ani de democraţie, n-am auzit ca un „organ“, procuror, şef de poliţie, să iasă în faţă şi să spună că, în urma celor apărute în presă, s-a verificat şi pentru cutare a început sau nu urmărirea penală. Nu a cerut nimeni ca în urma articolelor de presă să se treacă imediat la arestări. Dar măcar o cercetare a dezvăluirilor din presă ar trebui făcută de organele plătite din banul public.
Deocamdată, însă, aşa cum spune şi Transparency International, la capitolul anticorupţie suntem cam de nota zero. Ce fac serviciile secrete locale ? Ce face poliţia ? Dar procurorii DNA ? Ce au făcut şi în 2000-2004, ce au făcut şi înainte de 89. Menajează puterea. Atâta timp cât instituţiile abilitate vor cerne prin sită infractorii, în funcţie de apartenenţa politică, în România nu se va putea vorbi de o luptă reală împotriva corupţiei.
Cosmin Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!