Vorbe care ar trebui să-i dea de gândit antrenorului Lazslo Balint. Cel care are meritul incontestabil de a fi readus UTA pe prima scenă a fotbalului românesc. Şi chiar dacă a strâns un capital de imagine consistent printre suporterii roş-albi, tehnicianul trebuie să înţeleagă că „minciuna are picioare scurte” şi „ulciorul nu merge de prea multe ori la apă”, iar nota de plată va fi achitată. Mai devreme sau mai târziu.

Nu doare atât de tare că în cinci jocuri am obţinut o singură victorie sau că pe teren propriu suntem „mieluşei”, cât ne deranjează că una vorbim şi alta facem. Am „sacrificat” Cupa, pentru a ne chinui apoi să obţinem un punct norocos, pe finalul jocului de la Buftea, în faţa unei echipe, Chindia Târgovişte, care şi-a respectat blazonul în „competiţia KO”, calificându-se în sferturi. UTA, prin vocea lui Balint, avea ca obiectiv un parcurs cât mai lung în Cupa României, dar a preferat să menajeze jucătorii, pentru un (alt) obiectiv ce pare a fi o Fata Morgana: accederea între primele şase forţe din Liga 1. O şansă cu care nu ştim când se va mai întâlni prea curând, aceea de a fi la doar trei jocuri de câştigarea unui trofeu, într-o companie în care doar Universitatea Craiova şi, poate, Dinamo, i-ar fi putut încurca socotelile.

O decizie neinspirată a lui Balint, care nu poate fi „uitată” decât printr-o calificare în play-off. Mai sunt 7 etape, suficient de multe puncte puse în joc, dar pentru a visa atât de departe e nevoie ca băieţii să (re)descopere plăcerea fotbalului. Să pună preţ pe vorbele lui „Larry Legend”, celebrul baschetbalist american: „Impulsionează-te mereu şi mereu. Nu ceda niciun pas până când nu auzi fluierul final”.