Mereu cu zâmbetul pe buze, având câte o pildă sau un citat biblic pregătit, Adi a reuşit un miracol: salvarea fotbalului judeţean de la iminentul faliment. Din convingere şi dragoste faţă de sportul rege. Mânat de ideea că dacă nu-ţi convine ceva, poţi schimba acel lucru, iar dacă se dovedeşte că nu-l poţi schimba, poţi schimba modul în care te gândeşti la lucrul respectiv. A fost „pionierul” multor acţiuni fotbalistice, precum şi cel care a dat „tonul” manifestărilor dedicate celor „120 de ani de fotbal în România”, un proiect de suflet, care a scos în evidenţă rolul Aradului în dezvoltarea sportului rege în spaţiul danubiano-pontic.

Multe am învăţat alături de el… şi-mi vine în minte un citat motivaţional pe care îl folosea des: „Găndeşte măreţ şi nu-i asculta pe cei care îţi spun că e imposibil. Viaţa e prea scurtă ca să gândeşti puţin”. Pentru Adi, „firul” vieţii a fost prea scurt. A „ars” prea repede şi a plecat printre Îngeri, lăsând un gol imens în familia fotbalului judeţean şi nu doar. Pentru a-l descrie pe profesionistul Lucaci, aş avea nevoie de cuvinte, metafore şi expresii care, parcă, nu s-au inventat încă. Toate mi se par searbăde, fără sens, extrem de mici, în comparaţie cu OMUL care a fost Adrian Lucaci. Cel care a lăsat un gol imens, ce nimeni, niciodată, nu-l va putea umple.