Și nu, nu am o problemă cu faptul că uneori mai întârzie tramvaiul, că uneori e foarte aglomerat sau că unele garnituri de vagoane nu sunt tocmai curate. Înțeleg toate aceste minusuri ca făcând parte ex-officio din ceea ce înseamnă transportul în comun. Problema mea o constituie vatmanii! Și nu toți vatmanii, ci unul în mod special. De ce mă refer la doar o singură persoană? Pentru că în decurs de trei zile am avut două experiențe nefericite cu respectivul conducător de tramvai.

Prima experiență a fost vineri. Vatmanul vagonului 1179, care circula pe linia 18 barat, ne-a considerat pe noi, toți cei aflați în tramvai, doar niște saci de cartofi și a hotărât ca de la Primărie până la ultima stație din Micălaca să facă raliuri pe șine. Frâne bruște, demarări la fel de neașteptate și o nesiguranță evident resimțită de toți cei care eram pasageri. La început, arădenii alături de care călătoream i-au găsit scuze vatmanului: o fi vrut să evite vreun accident, e tramvai vechi, are probleme. Dar apoi, când la fiecare câțiva zeci de metri noi, călătorii, eram pur și simplu aruncați prin vagonul de tramvai, paciența noastră a expirat. Vatmanul s-a făcut că nu aude nicio rugăminte venită din partea călătorilor, iar la coborâre unii dintre arădeni a răbufnit: „Totuși, nu suntem animale!”. Ce a făcut vatmanul în această situație? NIMIC!

Și acum voi trece la al doilea eveniment. Același vagon de tramvai, același vatman, doar că de această dată în scena urbană apare și un SMURD. Luni dimineață, vatmanul mult prea grăbit a pornit din stația de la Piața Romană cu ușile deschise, iar un bătrân a fost azvârlit pe caldarâm. De data aceasta vatmanul încerca să găsească o oarecare linie de comunicare cu cei care călătoreau, să le explice cum că e conștient de responsabilitatea pe care o are.

Dar oare chiar e? Sunt conștienți vatmanii că au în mâini responsabilitatea a zeci de vieți? Poate că acest vatman e un caz unic, poate că nu e, dar sunt convinsă că în aceste situații cei care pun, evident, în pericol viața celorlalți trebuie făcuți cunoscuți. Nu pot să nu mă întreb, dacă aș fi luat atitudine mai repede față de vatmanul cu probleme, ar mai fi avut loc nefericitul accident?

Și dacă tot e să mă refer la siguranța călătorilor, câteva incidente din ultimele săptămâni îmi pun mari semne de întrebare: un vatman găsit băut în timp ce conducea tramvaiul, un altul a trecut pe roșu și a provocat un accident în fața Primăriei, iar acum un alt treilea care ignoră siguranța călătorilor.

A devenit mersul cu tramvaiul un exercițiu de supraviețuire? Cât de competenți sunt cei care cârmuiesc vagoanele? Cât de des sunt instruiți și le este verificată pregătirea? Să ai în mâini siguranța a zeci de oameni și ție să nu îți pese, mi se pare mult prea mult de îndurat. Așadar, treziți-vă conducători de tramvaie și vă rugăm, nu ne omorâți pe șine!