„Spuneți adevărul! Spuneți-l clar. Spuneți-l cu compasiune. Spuneți-l cu empatie față de oameni și situația prin care trec. Cea mai mare greșeala pe care oricine dintre noi o poate face acum este să dezinformeze, în mod special atunci când le cerem oamenilor să facă sacrificii și să acționeze împotriva instinctului natural”. N-am spus-o noi, n-a spus vreun filosof de demult sau vreun romancier. A spus-o Barack Obama, fostul președinte al Statelor Unite ale Americii, în cadrul întrunirii a ceea ce am putea numi grupul de inițiativă și comunicare pe care l-au inițiat cei de la Bloomberg Philanthropies. Rugămintea lui Obama vine în contextul în care America se confruntă cu peste o mie de decese zilnic, iar statul New York se vede nevoit să îngroape, cel puțin temporar zeci de sicrie în gropi comune. Cât e de importantă comunicarea cât mai directă și corectă cu oamenii? Este, probabil, măsura esențială pe care toate autoritățile ar trebui să ia, să o înțeleagă și să o aplice. În momentul în care tu, ca Stat, vii și impui restricții de circulație, restricții care contravin în mare parte libertăților pe care cetățenii tăi le-au avut până acum, trebuie să le dai explicații. Dacă le arunci în față informații succinte, un limbaj de lemn și grafice simpliste care nu oferă amănunte, atunci nici cei pe care încerci să îi constrângi prin ordonanțe militare nu vor acționa în tocmai.

Aș vrea să iau două exemple, comparând situația din România cu cea din Italia, țara europeană care s-a confruntat cu cea mai mare incidență și mortalitate a acestui virus. Italia a înțeles destul de repede că dacă își dorește ca oamenii să rămână în case trebuie să le dea informații, să le fie alături și să îi îndrume în această perioadă, nu să fie ca un părinte autoritar, obtuz care aruncă mereu fraza „Fă așa, că știu eu de ce”. În acest sens, Italia oferă zilnic rapoartele evoluției infectării cu noul virus. Rapoartele sunt prezentate într-o primă etapă pe țară, iar mai apoi fiecare regiune prezintă amănunțit situația la zi. Cât de amănunțit? Pe fiecare spital în parte. Raportul zilnic cuprinde situația din fiecare spital, de la numărul de infectări, la numărul de vindecați, transferați la terapie intensivă și morți. Informațiile se obțin ușor, fiind la îndemâna fiecărui cetățean care citește gazetele locale. Nimeni nu se ascunde în spatele unor grupuri strategice și asumarea declarațiilor se face zilnic de către autoritățile locale și regionale.

Într-o succesiune normală, în timpul după-amiezii se prezintă situația locală și cea regională, urmând ca seară de seară să se prezinte situația națională. Și nu este doar o prezentare. Coordonatorii situațiilor de urgență stau în conferințe de presă, preiau și întrebări online și încearcă să explice cât mai explicit și direct măsurile care se impun, dar și neajunsurile care există.

În comparație, în România comunicarea se face de la Centru înspre teritoriu, cu foarte puțină transparență și informații alese. Detalii despre situația din județe nu se obțin decât foarte greu, nici măcar numărul testelor nu se comunică, iar orice solicitare sau întrebare din partea presei sau a cetățenilor primește același răspuns: nu ne lasă Bucureștiul, adresați-vă lor! Atunci când vii și obligi companii întregi să intre în șomaj tehnic, atunci când oamenii aud la „radio-șanț” povești cutremurătoare din spitale și se tem să cheme ambulanța pentru a nu ajunge uitați printr-un salon, atunci când imaginile cu mii de oameni îmbulziți pe aeroport pentru a pleca spre Vest ca „muncitori sezonieri” fac înconjorul internetului, tu ca Stat care ar trebui să ai ca obiectiv principal siguranța cetățenilor tăi. Trebuie să ieși și să spui adevărul! Joaca asta de-a v-ați ascunselea printre ordine, decizii, ordonanțe și hârtii nu ajută nimănui. Încrederea în măsurile pe care le iau autoritățile nu se impune prin amenzi, nici măcar prin pușcărie, ea trebuie demonstrată, iar asumarea realității, transparența și disponibilitatea de a pune cărțile pe masă sunt nu doar necesare, sunt obligatorii. Politica „struțului cu capul în nisip” nu va anihila furtuna din jur, cel mult struțul ar putea sfârși înghițit de furtună.

Joaca asta de-a v-ați ascunselea printre ordine, decizii, ordonanțe și hârtii nu ajută nimănui.