Aradul e chemat să se trezească

De ce s-a lansat acest proiect? Iniţiatorii au considerat, pe bună dreptate, zicem noi, că e nevoie de „Mişcarea arădeană” pentru a înlocui monologul actual, fără replică, susţinut de administraţia locală.

Prin vocea societăţii civile, monologul ar deveni un dialog, pentru că Aradul nu înseamnă doar administraţie, Primărie şi primar.

„El înseamnă oamenii care îl trăiesc. Aici, acum, oriunde sau oricând. Noi toţi alcătuim comunitatea. Fiecare contează” – se spune în „Declaraţie”.

Mişcarea, care se vrea o alianţă a societăţii civile, constată că există multă blazare în viaţa Aradului şi că e nevoie de implicare.

Din nou, trebuie să spunem că observaţia este corectă. Că nu se prea aud alte voci decât cele „oficiale”, îndeosebi vocea primarului Gheorghe Falcă. Voci stinse sau chiar inexistente au şi partidele politice din opoziţia locală. La fel, mulţi dintre consilierii opoziţiei municipale s-au transformat în ecoul vocii din Palatul Administrativ.

„Am fi preferat un consiliul local vertical, cităm din Declaraţie, şi capabil să refuze toată această stare de lucruri, un consiliu municipal care să nu consimtă nepăsător tot soiul de cheltuieli inutile şi de încărcări bugetare nefolositoare angajate pe termen lung”.

De fapt, „Declaraţia” este şi un rechizitoriu, alcătuit în termeni civilizaţi dar acizi, la adresa actualei administraţii, care ar trebui să înţeleagă spiritul locului, să respecte valorile Aradului, oamenii care îl locuiesc.

De aceea, noua alianţă ar avea menirea de-a controla administraţia, de-a pune frână voluntarismului edililor, de-a impune punctul de vedere al cetăţeanului în probleme care privesc comunitatea.

Arădenii sunt chemaţi să iasă din starea de apatie în care sunt cufundaţi. Să vorbească, să se implice. Nu le va fi uşor celor ce conduc „Mişcarea arădeană”.

La noi, se simte acut lipsa unei educaţii a implicării civice, a sentimentului datoriei faţă de comunitate. Dar cineva tot trebuia să încerce să destrame această stare de apatie, de comoditate. Iniţiatorii „Mişcării” au făcut pasul înainte şi pentru asta trebuie să îi apreciem.

Tristan Mihuţa