Aradul e incapabil să iasă din ruşine

Primarul Gheorghe Falcă îl acuză pe prefect că obstrucţionează demersurile de atribuire a terenului, situat în zona Subcetate şi recuperat de la Casarom. Prefectul Gavril Popescu pretinde că „recuperarea” este necurată, că prin preluarea celor circa 30 de hectare Casarom a câştigat, fiind scutită de obligaţiile contractuale la care se obligase când a cumpărat terenul de la Municipalitate.

Nu ştim de partea cui este dreptatea. Nu ştim nici dacă primarul Gheorghe Falcă forţează „chestiunea terenului” pentru a dispune apoi, după plac şi interese oculte, de suprafaţa care nu va fi destinată stadionului. Circulă asemenea opinii, dar nu putem acuza pe nimeni până nu există faptele.

Ceea ce ştim este că stadionul UTA este o ruşine pentru Arad. Nicio echipă de primă ligă nu mai are un stadion atât de mic şi atât de demodat. Oriunde te duci în ţară, constaţi că diferenţa este în defavoarea noastră. Cu „modernizările” de acum, efectuate în spaţiul peluzelor, Stadionul UTA va dispune de şi mai puţine locuri – putând găzdui cel mult şase mii de spectatori.

Aşadar, Aradul are nevoie de un nou stadion ca de aer. Cu atât mai mult cu cât au fost distruse stadionul CFR-Astra, fostul „Strungul” nu mai există şi va lăsa loc unui centru comercial, iar „Gloria” este tot în paragină. Dată fiind starea de lucruri, ni se pare penibilă gâlceava dintre primarul şi prefectul Aradului. Repetăm, nu ştim cine are dreptate şi cine nu, cine este onest şi cine este viclean, dar este absolut obligatoriu să ridicăm un nou stadion în acest oraş cu mare tradiţie în fotbal. Or, pentru aceasta e nevoie de colaborare între cei care conduc Aradul, nicidecum de râcă, de o bătălie a orgoliilor. În Subcetate ori în altă parte, stadionul trebuie ridicat – nu din bani publici, nu de la buget, ci prin iniţiativă privată, care din câte înţelegem, ar exista.

Chestiunea stadionului seamănă cu cea a ridicării Monumentului Marii Unirii. În ambele cazuri avem de-a face cu ezitări, cu poziţii care nu conving arădeanul că există dorinţă pentru a ne bucura de ele. Constatăm, în schimb, o voinţă formidabilă pentru tot felul de afaceri cu terenuri, nu în interes public, ci în interes mafiot, cum ar zice preşedintele Traian Băsescu. Noi chiar nu mai contăm?

T.M.