Buni de gură şi cam atât

Oricât ne-am uita prin biografia sa politică, oricât am insista cu căutările, n-o să găsim nimic în măsură să-l califice ca un om politic de vocaţie.

Omul şi-a făcut şi partid, partidul său, dar nu ştiu câţi au aflat de acest partid şi câţi îl vor urma pe Ioan Talpeş. Fiindcă Uniunea Populară Social Creştină pare să existe mai curând pe hârtie decât în viaţa politică. N-ar fi exclus ca tocmai această discreţie păguboasă să fie motivul agitaţiei lui Ioan Talpeş.

Probabil că n-aş fi zăbovit niciodată asupra acestui om, senator, dacă nu ar fi ieşit iar din rând ca să se bage în seamă. Dar uite că a ieşit domnul senator Talpeş la interval, într-o conferinţă de presă, şi a anunţat că, astăzi, va da poporului o declaraţie prin care se autosuspendă din Parlament, până pe 20 mai. Cum ar veni, până la referendumul pentru demitarea preşedintelui. Retragerea se doreşte a fi o formă de protest împotriva celor 322 de parlamentari care au hotărât suspendarea lui Traian Băsescu.

Am putea paria că acest gest nu va interesa pe nimeni. Dacă era vorba de vreun om politic de primă mână, de substanţă, da, ar fi fost o acţiune care ar fi marcat şi viaţa politică, şi opinia publică. Aşa, nu avem în faţă decât zbaterea unui politician pentru a ne determina să-l observăm. Este curios cum asemenea oameni nu înţeleg unde este graniţa dintre sublim şi ridicol, fiindcă, dacă ar înţelege, nu s-ar lansa în acţiuni pe cât de neobservate, de lipsite de efect, pe atât de inutile.

Talpeş, spuneam, face parte dintr-o categorie. Nu e singurul „agitat”. Putem să-i găsim repede „ortaci”. Bunăoară, pe Codrin Ştefănescu, om tânăr, dar deja trecut prin câteva partide şi, de curând, dar afară din Partidul Conservator. Aproape că nu este zi ca să nu-l vezi la televizor dându-şi cu părerea despre orice. N-are „operă”, n-are carieră care să-l recomande atenţiei publicului, dar se agită, iese în faţă. La fel, Cozmin Guşă sau Lavina Şandru. Ei nu sunt capabili să adune zece oameni lângă partidul lor, dar au pretenţia să fie urmaţi de un popor întreg, pe calea opiniilor, dacă nu altfel. Nu-s caraghioşi oamenii aceştia?

T.M.