Un edificiu care în orice oraş din lumea asta ar fi fost pus în valoare, devenind un motiv de mândrie… Orbiţi de dragostea alb-roşie, fanii au asistat fără vreo replică prea curajoasă şi la raderea de pe faţa pământului a altor baze sportive – Strungul ori Telecom – spunându-şi: „Nu are curajul să se atingă de stadionul UTA-ei”. Nu de curaj duce însă lipsă personajul la care s-au gândit suporterii, şi meşterind apariţia a două echipe UTA, au fost băgaţi în ceaţă, şi iată că de ceva vreme – iunie 2014 – arena baronului este un şantier, în care de multe ori s-a lucrat cu viteza melcului, iar „Bătrâna Doamnă” a fost nevoită să îndure umilinţe, văzute de o ţară întreagă, în mocirla de pe stadionul „Motorul”. Totul pentru a construi un stadion de 12.000 de locuri, în condiţiile în care singura soluţie de bun simţ ar fi fost, dacă Aradul tot ridică o locaţie de la „zero”, apariţia unui nou stadion, preferabil la marginea Aradului, cu câteva zeci de mii de locuri.

Ne-am pierdut busola, – dărâmăm, construim haotic, fără vreo viziune sau logică – şi lucrurile continuă într-o noapte a minţii. În aşteptarea „marelui” stadion, autorităţile locale ne propun o soluţie tragi-comică. Două etape UTA BD ar urma să evolueze pe „Motorul”, timp în care distrugem cam tot ce s-a construit pentru atletism pe arena „Gloria”, pentru a amenaja tribune de 2.000 de locuri, urmând să refacem – că doar plouă cu bani în Arad, iar utilităţile sunt la cele mai scăzut preţ din ţară 🙂 – această bază pentru… atletism. Timp în care să fac alte lucrări pe arena din Aradul Nou, care va avea „fantastica” capacitate de 4.000 de locuri, gazon precum cel de pe Nou Camp etc. Aceste soluţii provizorii ne costă peste 600.000 de euro (!) şi sunt realizate fără a fi siguri de promovare. Aşadar, teoretic, vor fi trei stadioane care împreună totalizează 18.000 de locuri, care ar păpa o căruţă de bani, în condiţiile în care oraşe serioase – Ploieşti, Cluj-Napoca sau Craiova – gândesc în perspectivă şi îşi fac stadioane de zeci de mii de locuri. Că se lucrează la scară mică în Arad, ne-am convins de-a lungul timpului, exemplele din domeniul bazelor sportive fiind sala de gimnastică – făcută atât de mică încât nu pot organiza nici competiţii de cartier – sau noul bazin de polo, care în ciuda locaţiei generoase a fost proiectat cu o lungime de doar 33 de metri, în loc de 50, cât măsoară unul olimpic. Despre distrugerea tuturor echipelor din oraşul nostru, nici nu mai are rost să vorbim…