Caţavencu, acel biet pui de gostat

Nimeni, dintre cei prezenţi, nu ştia nimic. „Toţi sunteţi zero, habar nu aveţi de nimic!”, relua el cu obstinaţie, susţinându-şi verdictul cu un gest al mâinii plimbate, scurt şi nervos, orizontal cu suprafaţa mesei. „Habarniştii” erau Andrei Marga şi Cozmin Guşă. În timp, ridicolul a atins cote paroxistice, pentru că Avramescu se întorcea mereu şi mereu, indiferent de registrul de idei al dezbaterii, la cauza tuturor relelor din România: Constituţia şi Parlamentul.

 Atotştiutorul a reuşit să enerveze plenar, dar a sfârşit prin a stârni hazul tuturor. Până şi onorabilul rector Andrei Marga – cel care, iniţial l-a luat ca pe un preopinet serios – a renunţat la tonul sobru al discursului. A înţeles cu cine are de-a face. Reîntoarcerea sa obsesivă la Parlamentul nemernic şi la Constituţia de sorginte iliesciană, l-ar fi făcut invidios pe Caragiale, pentru că n-a avut norocul să trăiască aceste vremuri, pentru care Caţavencu, cu repetabila întoarcere la paş opt, este o caricatură tipologică palidă, nereuşită, în raport cu acest Cătălin Avramescu.

 Penibilul în care s-a aruncat consilierul prezidenţial l-a făcut pe Cozmin Guşă să-l atenţioneze, într-o repriză de râs general, să se ferească dacă aude de vreun control psihiatric, pe la Cotroceni. Vorbe tari, dar nu departe de rezonaţa obrăzniciei de a-i face pe toţi cei prezenţi nişte nulităţi. Una peste alta, distracţie mare, îndeosebi pentru telespectatori. Mulţi şi-au amintit, probabil, la sfârşitul emisiunii, de vorba aceea a românului cu „prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul”.

 În ce mă priveşte, nu am curajul să spun despre acest om nici că e prost, nici că ar avea ce să caute la psihiatru. Dar pot spune cu toată convingerea că prestaţia sa ni l-a prezentat ca pe un „ciudat”. L-am mai văzut, recent, pe canalul tv Realitatea, tot într-o postură  obrăznicuţă, dar acum a reuşit să sidereze deplin. A făcut un enorm deserviciu preşedintelui-candidat, Traian Băsescu, şi tare mă tem că  domnului Avramescu i s-a interzis deja să mai apără pe sticlă. Dacă nu cumva chiar şi prin marea grădină a Cotrocenilor.

T.M.