În perioada de preaderare, România a făcut legi pentru a impune recomandări ale Comisiei Europene pe care nici în ziua de astăzi nu le-au implementat ţări care erau încă de atunci membre ale Uniunii Europene. După principiul bulgărelui de zăpadă, prima cedare a atras alta, pe urmă altele, până când s-a ajuns la o avalanşă. Un exemplu, cum spuneam, este cel privind transhumanţa. Pentru că Uniunea Europeană nu putea accepta ca umila Românie să-şi facă de cap în sectorul ovinelor, s-au aplicat măsuri drastice asupra proprietarilor de turme, inclusiv interdicţia traversării şoselelor, drumurilor judeţene şi comunale, ca să nu mai vorbim despre autostrăzi.
Un cioban spunea că a parcurs cu turmele peste 1.300 de kilometri, până în Polonia, , însă doar în România i s-a interzis să traverseze, prin alte părţi neexistând autostrăzi care să nu fie prevăzute cu locuri de trecere pentru turme. Acolo, spunea ciobanul, transhumanţa este încurajată, pe când la noi este obstrucţionată. Şi, dacă ar fi doar această problemă, încă am mai putea spera că România ar avea şansa de a-şi recupera prestigiul şi tradiţia în domeniul oieritului. Din păcate, proprietarii de oi sunt descurajaţi prin tot felul de taxe şi impozite, călcări repetate ale inspectorilor DSV, soldate cu amenzi uriaşe pentru abateri de-a dreptul ridicole. Şi nu este aşa doar în domeniul oieritului, ci în tot sectorul zootehnic, pentru că România nu putea fi primită în Uniunea Europeană ca un furnizor de mâncare de mare calibru.
Acum, Comisia Europeană se preface că îşi dă seama de greşelile faţă de România şi, rând pe rând, ridică restricţiile, spunând că aceasta s-a aliniat la cerinţele europene. În fapt, restricţiile sunt ridicate pentru că România nu mai este o ţară producătoare, ci un teritoriu pe care produc străinii, iar tot profitul este al lor.
„România nu mai este o ţară producătoare, ci un teritoriu pe care produc străinii”
Citiți principiile noastre de moderare aici!