Mai exact, am avea parte de austeritate, aplicată la ordinele Angelei Merkel, care nu doreşte sub nicio formă ca România să salte puţin capul, ci să rămână în postura de poligon de încercare, de cobai al Uniunii Europene. Cioloş spune că e musai să amânăm facilităţile fiscale, pentru a nu depăşi deficitul de 3% impus de FMI şi UE. Impus cui ? Doar României, fireşte, pentru că toate celelalte ţări i-au arătat fuhrerului cotul când le-a cerut nu un deficit de 3%, ci doar reducerea deficitului ajuns la cifre astronomice.

Cioloş spune că dacă nu respectăm pragul de 3% va fi vai de mama noastră, pentru că nu vor mai veni investitorii. O minciună cât casa, pe investitori îi doare undeva de datoria sau deficitul unei ţări. Dealtfel, Franţa, Italia, Marea Britanie şi încă 15 ţări din UE i-au spus verde în faţă Angelei Merkel să-şi vadă de treabă, pentru că ele măresc deficitul, pentru a face investiţii. Atunci, unde-i logica lui Cioloş ? Nu este clar că Guvernul de „tehnocraţi” a fost paraşutat de către Bruxelles şi Merkel tocmai pentru a nu permite dezvoltarea economică a României, printre altele, prin stoparea relaxării fiscale, care ar duce la creşterea ocupării forţei de muncă şi a investiţiilor şi prin readucerea la zero a nivelului de absorbţie a fondurilor europene?

Poate greşesc, iar Cioloş nu este supusul lui Merkel, ci chiar îşi iubeşte ţara şi crede că prin respectarea ordinelor Comisiei Europene o fereşte de dezastre şi crize economice. Poate că este doar un contabil care nu ştie decât să se întindă cât este plapuma, dar un premier trebuie să fie cu mult mai mult decât un contabil, trebuie să aibă viziune, curaj, inteligenţă speculativă şi spirit managerial. La temă fiind spus, să ia un împrumut ca să cumpere o plapumă mai mare, nu să calculeze cu cât trebuie să crească numărul celor care rămân să sufere de frig şi degerături.