Eram convins că partidele politice, mari şi mici, parlamentare şi neparlamentare, vor trimite nu numai câte un reprezentant, ci adevărate delegaţii, care vor aştepta cu sufletul la gură să afle cine vor fi şefii secţiilor de votare de la Arad, Sântana, Gurahonţ, Pleşcuţa sau de aiurea.
Este un lucru extrem de important cine comandă în secţii, pentru că, nu-i aşa, chiar dacă preşedinţii şi locţiitorii sunt apolitici, tot este îndeobşte cunoscută culoarea preferată a celor mai mulţi dintre ei. În funcţie de aceasta, reprezentanţii partidelor politice care numără voturile vor şti dacă şeful stă cu ochii pe ei ca pe butelie, sau se face că îl apucă foamea şi setea la momentul oportun, sau trebuie să plece urgent până undeva.
Oricât de tare m-am grăbit să ajung la Tribunal, a trebuit să mă opresc în drum de câteva ori, aşa că am ajuns abia la zece fără vreo cinci minute, iar la zece fix trebuia să înceapă tragerea la sorţi.
„Hait-zic-o să trebuiască să mă înghesui, ca să ajung în faţă”. Când colo, ce să vezi, în sală…aproape ţipenie. Aproape, în sensul că mai erau două domnişoare de la Prefectură şi reprezentantul unui partid.A, mai erau şi câţiva ziarişti.
Nici după ce a început tragerea la sorţi nu a mai venit nimeni, de la niciun partid. Am crezut că nu le-a anunţat nimeni. Nici vorbă, toate fuseseră anunţate, dar nu s-au sinchisit câtuşi de puţin.
Este un exemplu cât se poate de edificator pentru faptul că alegerile europarlamentare nu sunt decât o corvoadă agasantă pentru organizaţiile judeţene. Când vin şefii de la Bucureşti, liderii locali se dau de ceasul morţii ca totul să iasă „super”, să fie sala plină, ca să aibă cine să aplaude.
După ce au dat bine în faţa şefilor, îşi vede fiecare de treaba lui, aşteptând cu nerăbdare să treacă şi corvoada asta, care nu aduce nimănui niciun beneficiu…
S.T.
Citiți principiile noastre de moderare aici!