Cu ochii doar pe locomotivă

La „foşti” îl putem trece deja şi pe Corneliu Vadim Tudor. Ca orice locomotivă, omul Vadim s-a uzat şi e pe cale să fie trimis la depou sau, şi mai rău, pe linie moartă. Ultimul sondaj IMAS ne arată că PRM este cotat cu doar 3,7 la sută din opţiunile de vot ale electoratului.

Aprecierile s-au reorientat spre alte „locomotive” care trag partidele în sus, pe povârnişul care duce spre punctul de întâlnire cu puterea. Indiscutabil, „omul zilei” este Traian Băsescu. Un „om-locomotivă” care se bucură de o simpatie atât de mare încât devine de neînţeles. Dar nu logica este cea care trebuie căutată în politică şi, prin recul, în opţiunile electoratului nostru. Evidenţa bate logica de la distanţă, iar ea, evidenţa, ne arată că Traian Băsescu este posesorul unui capital de simpatie cum doar Ion Iliescu l-a mai avut în anii 91- 92.

Consecinţa adulării lui Traian Băsescu o regăsim în creşterea spectaculoasă în opţiunile electoratului a partidului pe care îl conduce în fapt, deşi nu are portofoliu constituţional pentru aceasta. E vorba, se înţelege, de Partidul Democrat care, dacă e să ne luăm după sondaje, este preferatul la vot pentru aproape 50 la sută dintre cei care s-ar prezenta la urne. Ce-a făcut PD, cu ce fapte memorabile se pot lăuda Emil Boc, Adriean Videanu şi colegii lor de partid, ca să explodeze într-o asemenea măsură? Le-ar fi greu până şi lor să vină cu explicaţii care să ne convingă că este vorba de o ascensiune a cărei logică rezidă în prestaţia acestui partid. „Explozia” are o singură explicaţie: PD este asimilat, până la confuzie, cu Traian Băsescu, iar o bună parte a electoratului admiră „locomotiva” şi nu-i mai urmăresc „vagoanele”.

Acelaşi lucru se întâmplă cu PNG, un partid ca şi inexistent în teritoriu. Simpatia şi popularitatea cu care este înconjurat Gigi Becali îl vor purta, probabil, peste pragul electoral de intrare în Parlament. După modelul „Vadim – 2000”. Unde este logica acestei creşteri?

Cât de importantă este, în ochii românilor, „locomotiva” se vede şi din incapacitatea PSD de-a se redresa. N-are cine să tragă trenul. Mircea Geoană este departe de a fi omul care să cucerească electoratul.

Partidele care trăiesc de pe urma unei singure persoane sunt supuse totuşi unui risc imens. Căderea „omului-locomotivă” le face să deraieze, să se spargă precum balonul de săpun. Să ne amintim ce s-a întâmplat cu PSM dup Ilie Verdeţ, cu PUNR după plecarea lui Gheorghe Funar, cu PNŢCD după trecerea în uitare a lui Corneliu Coposu şi să vedem ce se întâmplă cu PSD, dar mai ales cu prăbuşirea dramatică a PRM. Unde e doar luciu fără fond, nimic nu poate dăinui.

T.M.