Nu acceptă scuze puerile şi nici nu se lasă impresionat de „lacrimile” de
nemulţumire ale unora dintre elevii săi, care au pretenţia de a fi titulari,
numai pentru că au o carte de vizită superioară. La fel cum nici investitorul
Sandu Ion, nu se fereşte să dea de pământ cu unii dintre fotbaliştii pe care
îi plăteşte şi nu dau randamentul scontat. Într-un cuvânt, exigenţa este la
mare preţ în curtea „Bătrânei Doamne”.
Dacă această disciplină „de fier” este una normală, benefică performanţei,
discuţiile se pot purta în jurul valorii individuale a actualilor componenţi
ai lotului. Fiindcă degeaba vrei, ai putinţă, dacă unele limite în exprimare
te împiedică să ai o prestaţie constant mulţumitoare la acest nivel. Cum este
cazul unora dintre utişti. Selecţia în pripă, paleta restrânsă de jucători disponibili
în momentul în care devenise o certitudine faptul că UTA va juca în prima ligă,
l-au determinat pe antrenorul Marius Lăcătuş să accepte şi unele improvizaţii.
Lucru care se simte în economia traseului de 17 etape al turului. Până la iarnă,
când sita va cerne, exigenţa impusă de diriguitorii echipei fanion a Aradului
nu va avea întotdeauna rezultate scontate. Dar, cu certitudine, reprezintă un
mare pas înainte spre ceea ce tindem: să nu (mai) fim o apariţie trecătoare
pe prima scenă a fotbalului românesc.
Daniel Scridon
Citiți principiile noastre de moderare aici!