În câteva decenii, nu multe, vom fi confruntaţi cu deşertizarea unor zone fecunde agricol ale solului simultană cu creşterea oceanului planetar, cu inundarea unor suprafeţe uriaşe ale uscatului, unele locuite, prin topirea masivă a gheţarilor de la poli. Lor li se alătură, ca o consecinţă, fenomene meteorologice de o forţă distructivă fără precedent în zonele temperat-continentale, ferite până acum de astfel de evenimente: tornade, taifunuri, inundaţii catastrofale, alunecări de teren ce vor remodela geografia, incendii pustiitoare.
Toate acestea vor a ne familiariza încet-încet cu ideea unui apocalips autoprovocat. Cu un nou potop biblic. Cu un nou foc cu pucioasă al aerului şi pământului. Cu spurcarea apei de băut.
Dar poate sunt prea catastrofal – eu sper din toată inima să mă înşel – în previziuni. Asist însă neputincios la această ispitire perversă a naturii de către om care se va întoarce, inevitabil, până la urmă, tot spre el.
***
Am găsit un moto incredibil într-o revistă de cultură: „Stângaci din toate ţările, uniţi-vă!” Sunt două sensuri aici. Pe cel anecdotic, esopic, aluziv la opţiuni politice mai vechi, mai noi sau eterne îl las în plata Domnului. Celălalt însă mă înduioşează realmente. Stângaci – adică naivi, creduli, inocenţi, duşi de nas, traşi pe sfoară, duşi cu preşul, sac de box pentru bătăuşii eterni, paranoici şi sangvini din partide, administraţii, presă, – uniţi-vă! E o chemare, nu?, aproape cristică.
***
În anii socialismului real revistele de cultură – „Vatra”, „Familia”, „Steaua”, „România literară”, „Tribuna” – munceau din greu în subterană să aleagă ceva grâu din sacul doldora cu neghină propagandist-comunistă. Astăzi aceleaşi reviste, cărora li se adaugă cele nou apărute după fractura din 1989 – „Apostrof”, „Observator cultural”, „Euphorion”, „Poesis”, „Arca” – sunt confruntate cu marginalizarea instituţiei literaturii, aproape evacuată din câmpul interesului public. Unul isterizat politic nonstop, prin ziare, noaptea prin talk-show-uri, fotbalistic. Acum ele luptă din greu tot subteran – ce-i drept nu politic, ci economic – pentru supravieţuire. Luptă cu gustul pervertit al noului român becalizat în tranziţie. Greu de învins. Chiar dacă cel învins ar fi chiar câştigătorul
Vasile Dan
Citiți principiile noastre de moderare aici!