Din puţul gândirii doamnei Udrea

Bunăoară, doamna Elena Udrea. Un boom mediatic născut din neant. Ieri era o anonimă, astăzi se pretinde a fi clopoţelul care sună deşteptarea naţiei. Emite judecăţi de valoare, dă verdicte, face dezvăluiri. Culmea, cât a crescut doamna în cauză, de când s-a înălţat pe gălbejitul acela de bileţel roz, pe care premierul Tăriceanu scrisese „Traiane etc.”.

 Siguranţa de sine a doamnei Elenei Udrea se hrăneşte din ambiguitatea relaţiei dumisale cu preşedintele Traian Băsescu. O ambiguitate cultivată, udată cu regularitate la rădăcină. Din misterul relaţiei cu preşedintele şi din slăbiciunea nedisimulată a domnului preşedinte pentru dumneaei şi-a creat imaginea de femeie-politician de care trebuie să te temi – sigur, dacă te afli în PDL şi vrei să-ţi fie bine, să nu cazi cumva în dizgraţia doamnei şi, prin ricoşeu, a domnului.

 Pentru doamna Elena Udrea nu doar pielea a devenit neîncăpătoare, ci şi cuvintele, metaforele, alegoriile. Vocabularul limbii noastre este sterp, neputincios în a-i exprima trăirile şi gândurile care o înflăcărează, îmbujorând-o fermecător. S-a văzut această impotenţă a vocabularului limbii române în a-i exprima gândul şi trăirea chiar şi în weekend. Pe când doamna Elena Udrea se afla la Cavadineşti, în judeţul Galaţi, ca să-i facă propagandă electorală domnului Băsescu. Acolo, Gheorghe Turda le cântase cavadineştenilor „Noi suntem români”. Cântase bine, entuziasmant, dar lipsea din cântec acel ceva ce-ţi dă un fior plăcut. Aşa că doamna Udrea s-a simţit datoare să adauge trăirii artistico-patriotice ceea ce-i lipsea ca s-o rotunjească, s-o înnobileze. A urcat pe scenă, mult mai uşor decât am văzut-o urcând în şaua armăsarului alb, şi i-a fericit pe neştiutorii cavadineşteni cu o cugetare foarte adâncă: „Aşa este, noi suntem urmaşii lui Traian, ai lui Traian Băsescu”. Vă puteţi imagina ce efect euforic, ce satisfacţie debordantă i-a cuprins pe bieţii localnici care credeau că sunt urmaşii ăluia de la Roma, pe când ei se trag din Băsescu. V-am spus, e mare doamna; da mare, nu aşa!

T.M.