Unul dintre sloganurile care fac parte din arsenalul de manipulare al PD-L este generalizarea unor culpe, încorporarea lor în sofisme menite să promoveze concluzii exhaustive, gen toţi politicienii sunt la fel – „Am învăţat să nu mai am încredere în politicieni”, glăsuia Traian Băsescu, acum câteva zile. Şi toate guvernele de după 1989 au fost prăpăstioase. Toate partidele sunt o şcoală a corupţiei, toate şi toţi candidaţii mituesc electoratul etc. Aşadar, dacă toţi sunt o apă şi un pământ, de ce să nu fim îngăduitori cu PD-L?
Aşa o fi, toţi or avea bube. Numai că generalizarea aceasta, perfidă, nu îi poate deculpabiliza pe cei care au făcut o „artă” din corupţie, din hoţie. Omogenizarea, disoluţia, bagatelizarea vinii nu este decât găselniţa unor şmecheri, disperaţi că vor pierde puterea. Pentru că nu toţi politicienii, nu toate partidele sunt la fel. Cum nu toţi infractori sunt la fel. Gradele de comparaţie nu pot fi exluse, dovadă că în Codul Penal nu toate infracţiunile sunt tratate cu aceeaşi unitate punitivă. Una e să furi două găini, trei conserve şi alta e să delapidezi milioane, să jefuieşti o bancă, să comiţi o tâlhărie ori o crimă.
Revenind, acest „toţi sunt la fel”este o mistificare a realităţii, o tentativă de a induce în mentalul colectiv ideea că PD-L nu e mai corupt, mai blamabil ca alte partide. Numai că electoratul nu e prost,, iar sondajele de opinie ne arată că PD-L e perceput cum merită, nu cum i-ar conveni.
tristan.mihuta@informmedia.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!