La un moment dat, Ion Iliescu a adunat toate partidele la un sfat şi a fost eleborat Pactul de la Snagov. Era o schiţă de strategie, care avea să fie abandonată de guvernarea CDR-PD-UDMR.
Aici cred că este problema esenţială a devenirii noastre. De aici e şi lipsa de orientare, de direcţie. Avem miniştri fără viziune, care nu ştiu să elaboreze politici sectoriale. De ce? Pentru că partidele nu desemnează miniştrii după competenţă ci după poziţia pe care o au în partid. La fel sunt numiţi şi secretarii de stat- sunt amplasaţi în fotollii tot cei din rândul clientelei politice. Apoi, ministrul şi subsecretarii de stat schimbă directorii de compartimente, tot pe criterii politice, nu pe criterii de competenţă. Şi atunci, de unde politici de dezvoltare, de unde continuitate, de unde o evoluţie înspre bine. Totul e întâmplare. Guvernanţii nu se gândesc decât cum să se înghesuie la împărţirea prăzii. E ca în bancul acela cu olteni, în care toţi cei din maşină ar sta în faţă, şi fiecare ar vrea să aibă un volan.
Şansa României ar fi ca partidele politice să alcătuiască o echipă de specialişti, care să elaboreze un plan de dezvoltare a ţării. Un plan pe care să îl respecte orice guvernare. Să punem preţ pe agricultură şi pe industria alimentară, mai ales că se anunţă o criză a alimentelor. Pe siderurgie unde suntem încă destul de competitivi pe piaţa mondială. Pe domeniul programelor IT. Mă rog, în orice domeniu pe care echipa respectivă îl va stabili ca util dezvoltării ţării. Dar trebuie ca ţara asta să se îndrepte spre o ţintă, să avem o direcţie, pentru că, deocamdata, rătăcim pe mări învolburate, iar miniştri şi ceilalţi din guvern sunt piraţi care jefuiesc propria navă!
Tristan Mihuţa
tristan. mihuta@informmedia.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!