După ce s-a văzut instalat în scaunul de primar, alesul începe să deprindă apucăturile unui mic despot. Nu-l mai interesează ce spun consilierii, nu-l mai interesează ce spun oamenii, percepe toate criticile ca pe un atentat la integritatea sa morală, începe să-şi desconsidere adversarii şi să-i ponegrească pe la toate colţurile. Dacă cumva se întâmplă să aparţină unui partid aflat în fruntea bucatelor la consiliul judeţean şi chiar la guvernare, mai ales dacă are suficientă influenţă încât să încline balanţa atunci când vine vorba de stabilirea conducerii organizaţiei judeţene a partidului respectiv, micul despot începe să se creadă un fel de „El lider maximo”.
Primarul de Târnova, Florin Farcaşiu, este un exemplu tipic. Vrea să controleze tot ceea ce mişcă la el în comună, mai mult, încearcă să controleze şi ceea ce apare în presă despre el. În condiţiile în care află că urmează să apară un material ce ar putea, chipurile, să-i lezeze imaginea, începe să se agite, să dea telefoane în stânga şi dreapta. Scopul? Să iasă cât mai bine. Să nu cumva să se trezească cu o surpriză neplăcută. Şi dacă încercările îi dau greş, sună din nou, începe să-şi discrediteze oponenţii, devine sarcastic, promite că va aduce dovezi în sprijinul celor afirmate, apoi refuză să o facă. Asta, pentru că nimeni nu are dreptul să-l critice pe el.
L.S.
George 
