Exemplul italian

Cu siguranta, cititorul întelege ce-mi veni sa fac asociere între
noi si italieni. Motivul îl constituie verdictul dat de Tribunalul Sportiv
din Italia. Trei echipe trimise în esalonul secund, Milan ramasa în
Serie A, si toate patru echipele sunt penalizate cu un numar diferit, dar mare,
de puncte, pentru editia care va începe în septembrie. Presa italiana
spune ca sunt sentinte foarte dure.

La Gazetta dello sport crede ca pedeapsa este „o lovitura de maciuca”
pentru fotbalul italian; Il Mesagero si „La stampa” considera ca
„Revolutia din 14 iulie” este un „moment crud si umilitor”,
iar La Repubblica titreaza „Imagini ale unui cutremur de pamânt”.
Da, de acord, la capatul celor 154 de pagini de fapte acuzatoare, sentintele
sunt dure. Si, poate, dupa interventia ministrului Justitiei din Peninsula,
care printr-o declaratie necuvenita, facuta ca suporter, zicea el, sugera ca
o amnistiere (având în vedere ca Italia a cucerit „Cupa Mondiala”)
n-ar supara pe nimeni, toti s-ar fi asteptat la mai multa clementa.

Spre onoarea lor, judecatorii si procurorii au gândit altfel. Au socotit
ca faptele sunt fapte, ca vorba aceea, casa arde, datoria nu piere. Din aceasta
pricina, România nu se aseamana cu Italia. Republica din Peninsula s-a
angajat, înca din „era” judecatorilor Giovanni Falcole si
Paulo Borsellino, într-un vast proces de igienizare morala. A urmat marea
curatenie, desfasurata sub genericul „Mani pulite” (Tangentopoli),
care a lovit si Mafia, dar si clasa politica italiana. În spiritul aceleiasi
vointe de igienizare trebuie privita si actiunea „calciopoli”, numita
si „Moggiapoli”.

La noi, asemenea masuri nu s-ar fi luat. Ne-am fi folosit de pretextul ca s-a
câstigat un titlu mondial si am fi acordat escrocilor clementa. De aceea
si spun, noi nu ne mai asemanam cu italienii. La ei, o buna parte din corpul
Justitiei este constienta ca Italia va putea sa progreseze doar printr-o aplicare
nemiloasa a legii. Dura lex, sed lex, este principiul care functioneaza astazi
în Italia. Rezultatul? Fie si numai faptul ca Italia face parte din G8,
din grupul tarilor celor mai industrializate, care elaboreaza strategii mondiale.
Daca ramânea la mâna Mafiei, Italia era astazi o tara secatuita,
trasa în urma de toate tarele posibile. Italia a avut si are înca
vointa de a se însanatosi, iar acest exemplu am putea sa-l urmam. Pentru
asta e însa nevoie de o constiinta curata si de vointa.

Tristan Mihuta