Altfel spus, s-a întâmplat exact ceea ce nu era de dorit. S-a bătut apa în piuă şi nu s-a hotărât nimic. Concluzia, după această pseudoşedinţă este că am asistat la o frecţie făcută unui picior de lemn.
Consilierii au venit la întâlnire cu lecţiile nefăcute. Niciunul nu şi-a pierdut timpul ca să găsească vreo soluţie pentru a scoate UTA din colaps. Sigur, Ioan Dolha a propus ceva greu, dacă nu imposibil de realizat – acordarea a 10% din buget. Propunerea avea însă menirea să trezească şi să stârnească simţirea consilierilor faţă de fenomenul, de simbolul care se numeşte simplu „UTA”.
Primăria s-a comportat şi mai lamentabil. În loc să vină ea cu soluţii, să-şi pună juriştii la treabă – aşa cum ne-a dovedit că ştie să facă în alte demersuri – a împins-o în faţă pe pe secretarul Doina Paul ca să ne spună doar că nu se poate, nu este legal. Nimic însă despre ce şi cum se poate, ce şi cum ar fi legal. De aici, putem trage concluzia că Primăria nu doreşte să se implice serios în problemă, dar nici n-are curajul s-o spună public, prin vocea edililor. De aceea a fost împinsă în faţă Doina Paul – era un fel de „spune tu, că pentru noi nu dă bine s-o spunem”.
Primăria va spune, probabil, că ea l-a convins pe Bara să se întoarcă din drum. Poate. Numai că Bara, un om de onoare, face doar gestul de-a o pune pe UTA la aparatul de oxigen, de-a o ţine în viaţă încă o lună. După ce trece luna – şi, vai, va zbura ca vântul! -, Dumnezeu cu mila!
Una peste alta, am fost martorii unei fandoseli cu iz electoral. Consilierii, cei mai mulţi, s-au temut să arate că nu le pasă, iar Primăria aşijderea. Cică au deschis uşa spre cămara cu soluţii, dar impresia mea este că abia au trântit-o şi se caută cuie ca s-o ţintuiască definitiv. Ruşinos!
T.M.
Citiți principiile noastre de moderare aici!