Grâu bun, unde e şi pricepere

O dovadă este şi faptul că austriecii şi-au adus la noi utilaje şi balotează paiele de pe câmp, între Arad şi Timişoara, dar şi în alte zone ale judeţului nostru.

Pe lângă faptul că suportă cheltuielile, mai plătesc peste un euro pe un balot de paie.

Dar chiar şi în condiţiile unui an dificil pentru cultura grâului, cine a ştiut ce trebuie făcut şi cine a avut disponibilitate financiară, are şi producţii.

La Combinatul agroindustrial Curtici, directorul general, Dimitrie Muscă, are satisfacţia de-a vorbi de o producţie de grâu de circa 6.000 kilograme la hectar. Dar pentru asta, a aplicat o tehnologie corespunzătoare condiţiilor date, cu trei tratamente împotriva bolilor foliare şi pentru a preveni atacul insectelor.

În plus, a administrat cel puţin 500 kg de îngrăşăminte pe un hectar cultivat. Nici la Curtici nu se înregistrează proucţia din alţi ani, dar este, totuşi, una foarte bună, dacă avem în vedere iarna prea blândă şi seceta din primăvară.

Despre o recoltă bună ne vorbeşte şi fermierul Mircea Oală. Dacă media pe judeţ este de circa 3.000 kg/ha, el obţine zilele acestea peste 4.500 kilograme.

Nici el nu s-a zgârcit la îngrăşăminte. Iar poate că şi mai importantă decât cantitatea, zice dumnealui, este calitatea grâului (cu 27-28 conţinut de gluten, ceea ce înseamnă că este foarte bun pentru panificaţie). Să mai spunem că şi preţul grâului este unul mai mare ca niciodată – 5 lei kilogramul, luat direct din câmp.

Agricultura rămâne o afacere pentru cei care ştiu să o dezvolte. Făcută după ureche, nu va fi rentabilă niciodată. Şi mulţi sunt cei care au rămas în pagubă, după secerişul grâului din acest an.

Tristan Mihuţa