Hai să ne jucăm de-a numele străzilor!

În nici o ţară democratică din lumea aceasta, în care opinia cetăţeanului contează, în care proprietatea este, cum se zice, sfântă, nu se schimbă numele unei străzi fără acordul celor care o locuiesc şi o întreţin prin taxe şi impozite. De numele unei străzi e legată identitatea locuitorului ei: buletin-carte de identitate, carte funciară, de proprietate, de utilităţi – curent electric, gaze, telefon, Internet, asigurări, adresă poştală şi electronică ş.a. Schimbarea peste noapte, pe neanunţate a numelui străzii înseamnă suspendarea acestora, a identităţii tale. Iar cea pierdută se câştigă nu doar greu, ci şi cu nervi, bani, timp irosit. De aceea am propus să ne organizăm, noi ăştia aflaţi în căutarea identităţii pierdute,  în victime ale celor care au schimbat abuziv numele străzilor după 1989 sub pretextul eliminării denumirilor comuniste. Câteva, recunosc, chiar trebuiau schimbate: Lenin (dar nu cu gen. Vasile Milea, al cărui rol în reprimarea revoluţiei din 1989  mai degrabă îl culpabilizează), Dimitrov, Poitier, Armatei Roşii, 30 Decembrie. Foarte bine. Dar cu străzile neutre politic, bunăoară cele cu nume de floare sau de bresle, ce au avut? De ce au trebuit schimbate? Un exemplu: cele din Cartierul Funcţionarilor. Margaretelor, de pildă? Strada pe care locuiesc eu. Sau Garoafelor? Sau Mătăsari? Sau cele purtând nume istorice valide, de personalităţi onorabile: Ecaterina Varga (supranumită, la 1848, şi „Doamna Moţilor”) sau Constantin Dobrogeanu-Gherea (un critic literar de prestigiu al literaturii române)?

Strada Margaretelor a fost schimbată în Coriolan Petreanu. Nu ştiu câţi dintre locuitorii ei sau, de ce nu, din municipiu, cunosc azi cine a fost Coriolan Petreanu. Ba ştiu, de ce să mă feresc să o spun, doar am făcut eu însumi o mică anchetă pe teren: niciunul! Nici cititorii acestor rânduri, cu excepţia unor specialişti în artă religioasă veche, nu cred că ştiu. (Coriolan Petrenu a fost un onorabil profesor de istoria artei, imediat după 1918, la Cluj, el fiind născut, după ştiinţa mea, în Covăsânţ. Asta e legătura lui cu Aradul. După Unirea din 1918 o stradă i-a purtat numele, cea care leagă Eminescu de Catedrala Mare. Dacă se voia o recuperare a lui, aceea trebuia să-i fie destinaţia. De altfel şi acum se conservă numele lui pe unele edificii vechi, cred că inclusiv în acte de proprietate la C.F. Ştiau toate acestea patrioţii locali de serviciu? Mă îndoiesc!) Acum sunt pus pe drumuri, la fel ca majoritatea vecinilor mei. Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor mă cheamă, pentru a treia oară, la Bucureşti ca să dovedesc că strada Coriolan Petreanu este de fapt strada Margaretelor, acolo unde figura terenul meu expropriat abuziv înainte de 1989.

* * *

Imediat după alegerile locale din 2004 m-am adresat, printr-un memoriu, Consiliului Local Municipal, – nu era deloc tardiv – cerând revenirea la vechile denumiri ale străzilor în Cartierul Funcţionarilor. Întâmpinarea mea nu a avut nici un succes. Era mai comod să se lase totul aşa, baltă. Să tragem noi, cetăţenii, acum ponoasele. Ei, ce să facem! Vom ţine şi noi cont, alături de ceilalţi beneficiari ai acţiunilor necenzurate cultural, moral şi administrativ, nechibzuite de fapt, de toate acestea aşa cum putem. La vot.

Vasile Dan