Paradoxal, dar se pare că singura lui şansă este de a convieţui în pat cu duşmanul, de a găsi sprijin în rândurile duşmanilor partidului, pentru că în interior nu mai are niciunul.
Grupările din partid, în ciuda faptului că sunt profund antagonice din punct de vedere al intereselor, îşi vor da mâna pe pentru a-l debarca pe prostănacul care nu şi-a dat silinţa să înţeleagă resorturile luptei politice, nu a ştiut să folosească grupările pentru a le elimina pe rând. În loc să-i facă pe şacali să se sfâşie între ei, a încercat să facă pe hingherul, însă doar la nivel de intenţie, fără a avea capacitatea de a duce vreun lucru până la capăt.
Dotate cu mai multă glagorie decât Geoană, eminenţele cenuşii din grupările care îi sapă groapa nu se aruncă, încă de pe acum, asupra ciolanului. Fiecare crede că, în cele din urmă, va reuşi să pună mâna pe partid, prin diverse manevre subterane, după ce „prostănacul” va fi alungat cu coada între picioare. Fiecare este convins că, pe parcurs, va reuşi să-şi elimine, unul câte unul, duşmanii cu care a trebuit să se alieze de circumstanţă, pentru a-l debarca pe Geoană.Tocmai pentru eliminarea susceptibilităţilor şi păstrarea „unităţii” haitei, este ca şi bătută în cuie o viitoare conducere interimară tricefală sau chiar cvintucefală.
Cunoscând foarte bine toate aceste frământări din interiorul PSD-ului, duşmanii de moarte ai partidului au tot interesul ca „prostănacul” să rămână în continuare şef , pentru că una este să negociezi cu el şi asta este să negociezi, într-adevăr, cu partidul. Revenind asupra coabitării cu duşmanul, şansa lui Geoană este ca, sub o formă sau alta, să obţină de la Tăriceanu participarea la guvernare. Prin aceasta, va reuşi, poate, să-şi atragă sprijinul liderilor din teritoriu care nu sunt parlamentari şi încă nu au respirat aerul Dâmboviţei, dar au nevoie de participarea la guvernare pentru a potoli, cât de cât, foamea şi setea aleşilor partidului din comunele judeţului. Doar aşa va putea să convoace un congres extraordinar şi să încerce, prin intermediul preşedinţilor,să se menţină la putere.
Speranţa lui Geoană este că timpul îl va lăsa să pună în aplicare acest scenariu, că nu va fi debarcat, prin intermediul unui congres extraordinar convocat de către ceilalţi. Iată de ce trebuie să tragă de timp. Joaca de-a uite moţinunea, nu e moţiunea, îi oferă un răgaz extrem de scurt. Totuşi, altă soluţie decât de a o depune, nu are. Dacă aceasta va cădea cu brio, atunci va putea da semnalul de luptă către cei din teritoriu, spunând că unii dintre parlamentarii partidului au provocat eşecul, pentru ca el să fie mazilit, iar câştigătorul va vinde partidul, la pachet, lui Băsescu. Sigur, este perfect posibil ca până atunci partea adversă să demonstreze că, de fapt, Geoană duce deliberat partidul de râpă, pentru a- l vinde tot acestuia…
Simion Todoca
orbul 
